Să dați acelor care n-au

Să dați acelor care n-au


Ai lumii voi oameni bogați
Nu mai trăiți în nepăsare,
Sipetele vă descuiați
Și dați flămânzilor, mâncare

Dați haine celor care n-au
Sau un cămin de locuit,
Acelor ce pe drumuri stau
Care necaz au de trăit

Comori care le-ați adunat
Nu pot ca să vă folosească
Sunt bune, dar nu le-ați plasat
La Ceruri, ca să se-nmulțească

La fel voi frați din adunare
Care-ați fost binecuvântați
Dați celor oropsiți, mâncare
În nepăsare să nu stați!

O pâine dați în orice zi
Pentru voi, nu e o valoare
Pentru acel ce-o va primi
Va fii o binecuvântare!

Voi, seara, după o zi de muncă
Masa o umpleți cu bucate
Aveți destul ca să v-ajungă
Alții mănâncă pe-apucate

Acei ce aveți case luxoase
Mai mult decât vă trebuiesc
Și haine scumpe și frumoase
Gândiți, la cei ce greu trăiesc

Stau în vreo casă amărâtă
Udată de zăpezi și ploi
Care cu silă e privită
Iar cei din casă-s mai mult goi

Rabdă de frig si-n noapte stau
Ca nu au bani ca să plătească
Și nici un loc de muncă n-au
Căci ei nu pot ca să muncească

În neputiință viața-și poartă
De nenoroc, au fost loviți
Se-mpacă cu a lor grea soartă
Se simt, uitați și părăsiți

Căci cei ce sănătate au
Le este greu să înțeleagă
Pe cei ce-n neputiință stau
Și așa vor sta, o viață-ntreagă

Față de ei, milă arătați
Și să aveți compasiune
Din suflet pentru ei să dați
Isus cel bun, așa vă spune

Răbdare să le acordați
Și atenție din când în când
O vorbă bună să le dați
Să vreți să-i ajutati, oricând

De puneți mâna de la mână
Deloc, n-o să va fie greu
Cu dragoste, toți împreună
Îl preamăriți pe Dumnezeu

Comoara vă va fii zidită
La Ceruri sus, ca v-ați smerit
Ati urmat a Domnului pildă
Cu cel sărac și amărât

Ați dovedit că sunteți frați
Și pe-al vost semen, îl iubiți
Toti laolaltă, adunați
Voi, binecuvântați să fiti!

Amin