Rugăciunea Lui Solomon

Rugăciunea lui Solomon

(Cuprinde 1 Împ. 8.2-53; 2 Cron. 6.2-42.)

Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este alt Dumnezeu ca Tine
Nici sus în ceruri, nici jos pe pământ, să arate îndurările divine!
Tu ţii legământul şi îndurarea, faţă de robii Tăi care-Ţi servesc
Şi care umblă înaintea Ta din toată inima, arătând că Te iubesc!

Astfel, Tu Ţi-ai ţinut cuvântul spus robului Tău David, tatăl meu,
Şi ce ai zis cu gura Ta-mplineşti prin puterea Ta de Dumnezeu!
În ziua aceasta, acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, puternic,
Ţine făgăduinţa făcută tatălui meu David, la momentul prielnic!

Tu ai zis: , , Nu vei fi lipsit niciodată-naintea mea de-mi vei fi fidel,
De un urmaş, care va şedea pe scaunul de domnie, al lui Israel!
Numai că, fiii tăi să ia seama la calea lor şi să umble înaintea Mea,
Cum ai umblat tu-naintea mea, chiar când vrăjmaşul te urmărea!

Oh, Dumnezeul lui Israel! Împlinească-se făgăduinţa cea mare,
Pe care ai făcut-o robului Tău David, în vremile de strâmtorare!
Dar ce! Va locui oare Dumnezeu cu adevărat, acum pe pământ?
Iată că cerurile cerurilor, nu pot să Te cuprindă, într-un cuvânt!

Cu cât mai puţin casa aceasta, pe care astăzi, Ti-am zidit-o eu!
Totuşi, ia aminte, la rugăciunea robului Tău, Dumnezeul meu!
Şi la cererea lui; ascultă-i strigătul şi rugăciunea pe care o face
Astăzi, robul Tău! Şi dă-i, la toate hotarele ţării, linişte şi pace!

Ochii Tăi, fie zi şi noapte deschişi, asupra acestei case mereu,
Asupra locului despre care ai zis: , , Acolo va fi Numele Meu!"
Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău în stare smerită,
În acest loc! Binevoieşte şi ascultă cererea robului Tău, umilită,

Şi a poporului Tău Israel, când se va ruga în locul acesta sfânt!
Ascultă-i din locul locuinţei Tale, asultă-i, şi iartă-i în legământ!
De se va-ntâmpla şi va păcătui cineva împotriva aproapelui său,
Şi va fi silit să facă un jurământ, şi va veni să jure la altarul Tău,

În casa aceasta, ascultă-i din ceruri, lucrează şi dă-le dreptate
Robilor Tăi; osândeşte pe cel vinovat ce-a lucrat cu strâmbătate,
Şi-ntoarce vina purtării lui, asupra capului lui, căci el a păcătuit!
Dă dreptate celui nevinovat! Fă după nevinovăţia în care-a trăit!

Când poporul Tău va fi bătut de vrăjmaş, şi va geme în suspine
Pentrucă a păcătuit împotriva Ta; dacă ei se vor întoarce la Tine
Şi vor da slavă Numelui Tau Sfânt; dacă Îţi vor înălţa rugăciuni
Şi cereri în casa aceasta, ascultă-i din ceruri, şi arată-le minuni!

Iartă păcatul poporului Tău Israel, şi iaraşi, întoarce-i în ţara lor
Pe care ai dat-o părinţilor lor, şi ei să-Ţi fie singurul Tău popor!
Când se va închide cerul şi nu va fi ploaie şi s-o-ntinde seceta
Din pricina multelor păcate, pe care ei le-au făcut împotriva Ta,

Dacă ei se vor ruga în locul acesta şi vor da slavă Numelui Tău,
Şi dacă se vor abate dela păcatele lor, îndepărtându-se de rău,
Penrucă-i vei pedepsi, ascultă-i din ceruri, şi în baza cuvântului,
Arată-Ţi bunătatea Ta, şi iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului!

Învaţă-l calea cea bună, pe care trebuie să umble-n neprihănire,
Şi să trimeţi ploaie pe pământul, pe care li l-ai dat de moştenire!
Când foametea şi ciuma, vor fi cu rugina, tăciunele şi lăcustele
De un fel sau altul, şi vor acoperi ţara, ptretutindeni ca muştele...

Când vrăjmaşul, va împresura pe poporul Tău în ţara lui în cetăţi,
Când vor fi urgii de orice fel, dacă Te vor căuta ca şi-n alte dăţi,
Dacă un om, şi dacă tot poporul Tău, va face cereri şi rugăciuni,
Şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea cugetului, prin închinăciuni,

Dacă îşi va întinde mâinile, spre casa aceasta, ascultă-l din cer,
Din locul locuinţei Tale, şi iartă-l, o, şi nu-i lăsa sufletul stingher!
Lucrează, răsplăteşte fiecărui după căile lui, în faţa neamurilor,
Căci numai Tu, Tu cunoşti bine, inima tuturor copiilor oamenilor!

Fă să se teamă de Tine în tot timpul, cât vor trăi în ţara pe care
Ai dat-o părinţilor noştri, după ce i-ai eliberat cu mâna Ta tare!
Şi când străinul, care nu este din poporul Tău, va crede de bine
Şi va veni dintr-o ţara depărtată, ca-n Numele Tău să se-nchine,

Căci se va şti că Numele Tău sfânt e mare şi mâna Ta este tare,
Că braţul Tău este întins, şi când va veni să se roage în căutare
În casa aceasta, ascultă-l din ceruri, şi îndură-Te, şi dă străinului
Aceluia tot ce-Ţi va cere, să vadă toate popoarele pământului,

Şi să cunoască Numele Tău ca să se teamă de Tine neîntârziat,
Ca şi poporul Tău Israel, şi să ştie, că Numele Tău este chemat
Peste casa aceasta, peste locuinţa sfântă pe care am zidit-o eu,
După înţelepciunea ce mi-a fost dată, spre slava lui Dumnezeu!

Şi când poporul Tău, va porni la luptă împotriva vrăjmaşului său
Urmând calea pe care-o vei porunci Tu, ferindu-se de orice rău,
Dacă vor înalţa rugăciuni Domnului, înainte de a porni ei la drum
Cu privirile întoarse spre cetatea, pe care Tu ai ales-o de-acum,

Şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, cu scumpătate
Ascultă-le din ceruri, rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate!
Când vor pacătui împotriva Ta, -caci nu este nimeni pe pământ,
Nu este om care sa nu păcătuiască, - făr'a fi vinovat de cuvânt,

Când Te vei mânia împotriva lor, şi-i vei da-n mâna vrăjmaşului
Care-i va duce robi într-o ţară vrăjmaşă, de pe faţa pământului,
Fie departe sau apropiată; dacă se vor coborâ în ei înşişi umiliţi
În ţara-n care vor fi robi, şi dacă se vor întoarce la Tine smeriţi,

Dacă-n ţara unde vor fi în robie vor face cereri în Numele Tău
Şi vor zice: Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău,
Dacă se vor întoarce la Tine, din toată inima lor, cu sinceritate
Şi din tot sufletul lor, din ţara vrăjmaşilor lor, luaţi în captivitate,

Dacă-Ti vor face rugăciuni, cu privirile spre ţara lor îndreptate,
Pe care ai dat-o părinţilor lor, spre locul ales cu această cetate,
Şi spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău, şi prezenţei Tale,
Acultă-i din ceruri, din locul locuinţei Tale şi deschide-le o cale!

Ascultă rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le cu îndurare dreptate!
Iartă poporului Tău fărădelegile şi toată mulţimea lor de păcate!
Trezeşte mila celor ce-i vor ţinea robi, astfel să se îndure de ei,
Căci sunt poporul şi moştenirea Ta, păstrată în jarul dragostei!

Tu i-ai scos cu grijă din Egipt, şi din mijlocul unui cuptor de fier!
Ochii Tăi să fie deschişi la cererea robului Tău înălţată spre cer,
Şi la cererea poporului Tău Israel, ca să asculţi în a Ta-ndurare
Căci i-ai ales pentru Tine, popor, dintre toate celelalte popoare,

Ale pământului, ca să faci din ei moştenirea Ta cea mai de preţ,
Cum ai spus robului Tău Moise, când din Egipt, fiind de dispreţ,
Ai scos pe părinţii noştri, Doamne Dumnezeule, cu putere mare!
Şi acum, o, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschişi, fără încetare,

Şi urechile Tale să-Ţi fie spre luare aminte la această rugăciune
Făcută în locul acesta! Şi acum Doamne, Dumnezeule preabune!
Scoală-Te, vino la locul Tău de odihnă, prin prezenţa Ta Sfântă,
Tu şi chivotul mărturiei Tale, când imnuri sacre, gloria-Ţi cântă!

Preoţii Tăi, Doamne, Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuirea,
Şi prea iubiţii Tăi să se bucure după toate cercările de fericirea,
Pe care Dumnezeule, o aşteaptă-n ploaia târzie un pământ arid!
Adu-Ţi astfel aminte, de bunătăţile făgăduite, robului Tău David!

Flavius Laurian Duverna
22 octombrie 2007