Rugăciunea lui Moise

Rugăciunea lui Moise

(Cuprinde Psalmul 90.)

Doamne, Tu ai fost din neam în neam, locul nostru de adăpost,
Înainte să se fi născut munţii, şi-nainte să se fi făcut pământul,
Înainte să se fi făcut lumea, din veşnicie-n veşnicie, Tu ai fost!
Tu eşti Dumnezeu, singurul Dumnezeu adevărat! Eşti Cuvântul!

Tu întorci pe oameni în ţărână. Zici: Întoarceţi-vă fiii oamenilor!
Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
Şi ca o strajă din noapte; îi mături ca un vis, în suflarea valurilor...
Dimineaţa sunt ca iarba, care iar încolţeşte-ntr-un chip nevăzut.

Înfloreşte dimineaţa şi creşte, dar seara ea este tăiată şi păleşte
Noi suntem mistuiţi de mânia Ta; şi-ngroziţi de urgia Ta vom sta;
Înaintea Ta scoţi nelegiuirile noastre, căci la lumina Ta se iveşte,
Păcatele noastre ascunse. Şi toate zilele noastre pier în urgia Ta!

Vedem, cum ni se duc anii ca un sunet, lăsându-şi în urmă tonul
Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, şi ades ne mirăm,
Şi, pentru cei mai tari la optzeci, şi cu ceiace se mândreşte omul,
În timpul lor, este trudă şi durere, căci trec repede şi noi zburăm.

Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale, şi la urgia Ta, în răzbunare,
Aşa cum se cuvine, ca să se teamă, ca şi un copil care aşteaptă?
Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, căci viaţa este trecatoare,
Şi lasă binecuvântarea Ta peste noi, să căpătăm inimă-nţeleaptă!

Întoarce-Te, Doamne, şi ai milă de robi Tăi! Până când zăboveşti?
Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea ce-o ai necontenit!
Şi toată viaţa, ne vom bucura şi ne vom veseli, că ne ocroteşti!
Înveseleşte-ne atâtea zile câte ne-ai smerit, câte zile-am suferit!

Tot atâţia ani, cât am văzut nenorocirea, din care ne-ai izbăvit! ...
Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor în măreţie,
Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru, Slăvit!
Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, ce-i făcută cu credincioşie!

Flavius Laurian Duverna
20 ianuarie 2008