Răsare o lumină..(1)

“E Cel ce nu se dă în siluire
Ci stă la uşă, blând şi răbdător.
Când îi deschid mă scaldă în iubire.
Lui mă închin, atât îi sunt dator!”
Nicolas Dinu,

Totusi întunericul vesnic nu va împărăţii
Pe pământul in care acum e necaz, zorile se vor ivii
Dupa ce in trecut a acoperit cu ocară
Pământul a lui zabulon si a lui Neftalii ţară
In vremuri viitoare cu slavă se va acoperii
Tara de dincolo de Iordan, Galilea, ce lângă mare o fi

Poporul ce umbla în întuneric, vede o mare lumină
Peste cei ce locuiau în umbra morţii, răsare o lumină

Tu îmulţesti poporul şi-i dai mari bucurii lui
Şi el se bucură înaintea Ta ca-n vremea secerisului
Jugul ce apăsa asupra lui, toiagul ce spinarea-i lovea
Le-ai sfarimat nuiaua care pe ei ii asuprea

Căci orice încăltăminte în luptă purtată
Şi orice haină de razboi de sânge pătată
Vor fi aruncate, vor fi aruncate pe loc
Vor fi aruncate in flăcări si sa fie arse in foc

Căci un copil ni sa născut, un fiu ni sa dat
Domnia pe umarul Lui va fi, Il vor numii Minunat
Sfetnic, Dumnezeu tare şi Dumnezeu sfânt
Părintele vesniciilor, Domn al păcii pe pamânt

El va face sa crească domnia Lui
O pace fără de sfarsit, va da scaunlui Lui
Impărătia Lui o va sprijinii in veac si o va întării
Prin judecată si neprihanire căci râvna Domnului va fi.