Rămâi pe metereze!

Mai rabdă doar o clipă străjerule iubit,
Căci iată, așteptarea, aproape-i de sfârșit!
Rămâi pe metereze, rămâi mereu de pază,
Nu cocheta cu somnul, fii tare și veghează!
Căci pân' la miezul nopții mai este doar o clipă,
Până la ridicarea din beznă și risipă!
Nu simți tu cum adie pe zid un vânticel?
Nu simți foșnet de aripi, nu simți parfum de cer?
E Duhul Sfânt ce vine de sus, de la Iordan,
Din veșnica grădină de flori, din Canaan!
El zboară lin deasupra locașului de sfinți
Ce-așteaptă pe-al lor Mire în rugăciuni fierbinți!
Străjer iubit, pe ziduri ești pus ca să veghezi,
Să strigi, să dai de știre, la timp să trâmbițezi
Că pân' la miezul nopții o clipă doar mai este:
Străjer drag, te ridică, dă tuturor de veste!
Ești obosit de veghe, ești mult prea obosit,
Ai fost lovit și-n suflet, și-n trup ai fost lovit!
Dar rabdă înc-o clipă, străjerule, pe zid,
Căci va veni Răpirea și fi-vei răsplătit!
Sus nu va mai fi noapte, nici ziduri de vegheat,
Nu va mai fi nici foame, nici sete de-ndurat!
Și nici săgeți de-afară sau chiar săgeți "fraterne",
Ci vei trăi în pace, în slăvile eterne!
Iar pentru-a Ta veghere din valea plângerii
Îți vei primi răsplata acasă-n veșnicii!
Rămâi pe metereze, rămâi mereu de pază,
Nu cocheta cu somnul, fii tare și veghează!
Căci peste doar o clipă vei fi primit în cer
Și mare-a fi răsplata celui ce-a fost străjer!