Progresul spiritual

Ce-i drept, că-i mare apanajul
Ce ți-l oferă avantajul
De-a fii călăuzit de-un Duh
Ce-ți e lumină-n tainic drum,
De a discerne spiritual
Față de-un gând rațional
Ce stă cu fața la firesc,
La ce-i palpabil și lumesc.

Realul sacru, cel divin
Nu-i clătinat de cel ostil,
Pe când înțelepciunea noastră
Discerne fapta cea firească
În mod uman și chiar moral
Captat de tot ce-i material.

De-aceea... Poartă-ncredințarea
Și împlinirea-n căutarea
De-a știi că adevărul sacru
Nu-i profanat după bun-placul
Aceluia din întuneric,
Ce-ți dă ca leac... Gând îndoielnic.

E-o luptă ca să ții cărarea
Și acționând să-ți faci umblarea
Să strălucească și să crească,
Să n-o lași să se odihnească,
Să pui rapid la colț păcatul
Ce vrea viclean să-ți pună lațul
Și să-ți aștearnă mulțumirea
Spunând: prea multă-ți e slujirea!

Dorind să-ți stingă felinarul
Ca să devii din nou hoinarul
Ce-a pribegit pe calea largă
Și rătăcit... Trudea să meargă.

Pune-n desagă doar ce-ți trebe,
Ținând credința la vedere
Și înnoindu-ți legământul
Vestește tuturor cuvântul,
Iar dragostea care o simți
S-o vadă orice om de rând
Pe chipul tău... Smerit și blând.