Privelişte de Seară

Privelişte de Seară

O, Soare maiestuos şi dulce în apus de soare,
Pe cer în seara aceasta eşti atât de minunat!
Magnifică-i privirea ta cu faţa-n aur lucitoare,
Aşa cum Domnul Sfânt, măreţ te-a-ncununat
În ziua ce-a fost hotărâtă, când ai fost creat!

Tu-ncet şi lapidar sublim cobori înspre amurg
Ducând către-asfinţit lumina revărsată, clară,
Şi clipele superbe, ce ele-n susur dulce curg,
Sunt clipe de extaz, având o frumuseţe rară
Pe cerul cel multicolor, cu lumina refractară!

Privind spre cer, la stelele care sclipind apar,
Şi ele-s mii, şi zeci de mii, spre contemplare,
Văd cum preamăresc tacit fără cuvinte, clar,
Pe Cel ce-un rost le-a pus, în sorţi la fiecare
Când la viaţă le-a adus în voinţa-I creatoare.

Ele-şi parcurg, traiectoriile lor, nestingherit
Prin Universul cel sublim, presărat de galaxii,
Spre slava Celui, ce prin puterea-I le-a zidit
Şi stau în spaţiul lor... cel rânduit din veşnicii
Mărturisind, cu-a lor prezenţă, -n sclipiri vii.

Cât e de frumoasă noaptea-n zorii dimineţii,
Când reapari tu Soare, la orizont, în răsărit!
Cu tine-ncepe, să pulseze tainic fluxul vieţii,
Când calea îţi parcurgi, asa cum El a plănuit
Complet să fie Universul, în mod desăvârşit.

Luminător al zilei, supra-numit: , , cel mare,’’
Despărţitor al zilei albe, de negrul întuneric,
Tu glorie şi slavă dai, prin veşnica iluminare,
Lui Dumnezeu, în drumul tău aprins, feeric
Arătând că în etern ai rămas constant eteric.

Stăpânitor al zilei din foc tu îţi reverşi lumina
Ce face ca să crească, sămânţa pusă în glie;
Când vine noaptea, peste tot întinzi cortina
Şi pe cer răsare Luna, regina nopţii-n poezie
Care stârneşte-n suflete, prilejuri de bucurie.

Luminător de-argint, ea-şi deapană călătoria
Pe bolta cerului, cu stele mii, scânteietoare,
Împrăstiind, cu razele-i de-argint monotonia
Tumultului resfrânt, produs al razelor solare
O privelişte care mişcă impulsuri de cugetare.

Guvernatori, orânduiţi pe veci de Dumnezeu,
Pe cer ca nişte martori care să marcheze clar,
Şi vremile şi zilele, ... şi anii vieţii, scurşi mereu,
Voi demonstraţi astfel, aportul vostru solitar
Pentru omul rânduit sub semnul de curcubeu!

Voi spuneţi tandru, şi mărturisiţi fără cuvinte,
Dela o zi la alta iar despre Puterea Creatoare,
Despre Iubirea Sa, exprimată în rosturi sfinte,
Din veşnicii în veşnicii, fără umbră de mutare
Căci în planurile Sale, un loc va dat la fiecare!

Flavius Laurian Duverna
19 februarie 2007