Primăvară

Am crezut c-ai să mă tai,
Eram o ramură uscată, fără sevă,
Dar ai avut rabdare să mai stai,
Înc-o primăvară să-mi mai dai.

Şi-ntr-o zi pe ramură a aparut un colţ de verde,
Mic şi-n-frigurat de vremea de afară,
Timid, stângaci şi plin de frică a răsărit
Să vadă lumea pentru-ntâia oară.

Un muguraş drăgălaş porni in viaţă
Prin mila Domnului a prins viaţă,
Pe-o ramură uscată, fără sevă
Binecuvantată de-o mână de Tată.

Şi razele iubirii Lui
Şi pacea ce o revărsa-n livadă,
A dat muguraşului putere să crească,
Din dulce sfânt Cuvânt să se hrănească.

O, şi ce minune !
Văzu-ntr-o bună tainică dimineaţă
Că are şi alţi fraţi cu el pe ramură
Şi alte stele străvezii văzu-ntre vecini.

Ce minune, se gândi !
Avem acelaşi Tată, plin de îndurare
Şi de slavă şi de glorie
În toată a Lui iubire ne-a cuprins.

Şi când venea întunericul nopţii, ca val,
În bratele Tatălui,el se cuibărea
Zâmbea în somn de fericire
Şi se visa o floare albă frumoasă, de....nu ştia de ce voia sa fie...

Şi când zile mai înnourate se-arătau,
Căuta Cuvântul de-l sorbea
Şi-n fiecare zi creştea
Şi din bucurii divine se-ospăta.

O, şi mai dădea Tatăl o ploaie,
Ploaie de binecuvântare sfântă,
Ce bucurie în livadă era,
Ce melodii, ce glasuri de îngeri din muguri, Domnul făcea.

......................................................................

Cu Domnul pe cale zi de zi,
Clipă de clipă fără risipă,
Să mergem mereu,
Privind spre Soare ca un muguraş în floare...

Să ne dorim să înflorim pentru El
Flori de cireş, de măslin,
de leandru parfumat
cu parfum divin...

Să creştem mereu călăuziţi de Lumină,
Să înflorim tânjind stare de har plină,
Să strălucim aşteptând venirea culesului
Împreună cu aleşii Domnului.

amin