Potolirea furtunii

Într-o seară liniștită ucenicii s-au urcat
Pe-o corabie cu Domnul și pe mare au plecat.
Marea era foarte calmă părea o oglindă fină,
Pe cuprinderea-i întreagă era toată o lumină.

Luna se-oglindea într-însa ca o doamnă minunată
Și părea că întreaga mare îi aparținea ei toată.
Apa, cu nuanțe ca de smoală în lumina înserării
Tremura ușor când barca lăsa dâre in clarul mării.

În văzduh se simțea doar un miros plăcut de sare,
Liniștea și pacea mării erau tare-odihnitoare.
Doar bărbații se-auzeau șușotind despre neghină,
Despre roade și semințe, despre baniță, lumină...

Nimeni nu privea în față, nimeni nu privea în urmă
Erau liniștiți cu toții, căci Isus stătea la cârmă.
Dar în dansul lin al bărcii, somnul puse stăpânire
Peste ochii Săi de carne, peste omeneasca-I fire.

Numai că așa deodată... marea prinse a clocoti,
Vântul care părea mort începu a se-nteți,
Valuri clocotind în spume ridicau micuța barcă
Ca pe o frunză de arțar, ca pe o coajă de nucă,

Norii negrii se-adunau răsucindu-se în aer
Ca și lâna adunată peste furca unui caier,
Tunetele învrăjbite bubuiau pe-ntinsa mare,
Fulgerele brăzdau cerul cuprinzând întreaga zare.

Ucenicii speriați de furtuna înfuriată
Și de valurile mării ce umpleau întreaga barcă.
Legănați de-al mării val lângă Domnul se adunară
Scuturând de al Său umăr, într-un cor cu toți strigară:

-Rabi, Tu nu simți furtuna, nu Îți pasă că pierim?
Că putem să ne-afundăm și cu toții să murim?
Domnul s-a sculat de jos și grăind către furtună:
-Mare, potolește-ți valul și acum taci fără gură!

La comanda gurii Sale, vântul, marea se opriră,
Ucenicii când văzură parcă o teamă-n piept simțiră.
-Pentru ce sunteți fricoși și mereu n-aveți credință?
Cum veți face fără Mine, cum veți avea biruință?

Ucenicii, oameni mari păreau doar niște copii
Priveau rușinați spre El, aplecând spre mare ochii.
-Cine oare e Acesta, chiar și vântul îl ascultă,
La comanda vocii Sale însăși marea este mută?

-Cine oare e Acesta? Domnul Sfânt și bun și mare
Doar pe El să te bazezi când vei fi în încercare.
Doar El este Stânca Vie și Împăratul Viu al Lumii
El e bucuria sfântă chiar în mijlocul furtunii.

Doar pe El să te bazezi El să-ți fie ajutorul
El e Doctorul Suprem, El îți este Salvatorul
El te scoate din furtună și te pune pe pământ
Nu te va lăsa-n necaz, te va duce-n Cerul sfânt.

Amin!
15.04. 2024 Danielescu Alina Camelia