POCĂINŢĂ CU MANEVRE

POCĂINŢĂ CU MANEVRE

Pocăinţa cu manevre
Nu-i pe placul lui Hristos
Cine-o practică devine
Foarte, foarte dubios
El trădează jertfa crucii
Şi angajamentul dat
Iar în ochii Celui Sfânt
Nu-i mai mult ca un ingrat.

Pocăinţa cu manevre
Ştiţi ce e? E farsă mare
Ea îndeamnă pe creştin:
„Nu lipsi de l-Adunare
Dar acolo când te duci
Fii, mereu, cu ochii-n patru
Nu e rău să fii isteţ,
S-afişezi puţin teatru.”...

Şi-astfel cei ce-s prinşi în ea
Promovează interesul
Nu-i interesează harul,
Nici sfinţirea, nici progresul
Vor agenda lor lumească
Să fie implementată
Oare cum de nu se tem
De Neprihănitul Tată?,

Cum de s-au lăsat conduşi
De învăţături străine?
Cum de nu au sesizat
Acele idei meschine?
De-ar fi sinceri ar răspunde
C-au băut din cupa lumii
Şi-au luat din când în când
Din paharu-ntinăciunii.

Când pătrunde prin biserici
Face mare dezbinare
Pocăinţa cu manevre
Nici foc sfânt, nici pace n-are
Cine cade-n plasa ei
E cuprins de-nşelăciune
Se stinge elanu-n el,
Nu e tare-n rugăciune.

Pocăinţa cu manevre
Spre neant dă îndrumare
Vine cu pretenţii multe,
Nu ştie ce-i renuţare
E o plagă ce se-ntinde
Dacă nu e-ndepărtată,
Dacă nu e-nlocuită
Cu acea adevărată.

Anania şi Safira
S-au jucat de-a pocăinţa
Au amestecat minciuna
Cu-nchinarea, cu credinţa
Iar sentinţa a sosit
Iute, fără amânare
Că-n biserici nu e loc
De făţarnică lucrare.

Şi la Iuda, trădătorul
Constatăm aceaşi soartă
Pocăinţa cu manevre
Sub aripi otravă poartă
Şi mai poartă pleava lumii,
Naşte mult-amărăciune
Toţi adepţii ei nu pot
Comori sfinte să adune.

Nu vom accepta, Părinte
Ce e fals, ce e impur,
Acceptăm doar pocăinţa
Ce n-are nici un cusur,
Pe altar aducem jertfe
Vrednice, de bun miros
Ca de slujba ce o dăm
Să se bucure Hristos,

Vom păşi pe-acele urme
Lăsate de paşii Lui
Vrem să împlinim plenar
Legile ce ni le spui
Pocăinţa e comoara
Ce ne-ai dat-o s-o păstrăm
Vrem şi crucea ce ne-ai dat-o
Fără murmur s-o purtăm.

Amin!