Pisc sfânt din vremi eterne

Pisc sfânt din vremi eterne


Plâng munții... plânge cetina de brad,
Izvoarele jelesc, lacrimi în vad...
Plâng luncile prin flori de lăcrimioare,
Macii-n flăcări, pe câmpia din vale,
Vântul trist, leagănă codrul,
Umbrind printre ramuri!...” Dorul”
Trena muntelui... flori de măceș,
Pe ale lor petale, mângâieri cerești,
Natura-n unison: ” Isus, Te Slăvesc”-
În cânt pe ”Tine Te preamăresc”!
Te chem prin a mea rugă, săracă,
Așează-mă, Isus pe al Tău braț,
Alină-mi suspinul și dorul ce mă apasă,
Să simt că de Tine, nu sunt uitată.

Privesc... Stânca Semeață...
Din vecii neclintită... rece piatră,
Bătută de vremi, de ploi, de furtună,
Tăcută, înțeleaptă, zilnic mă învață.
Viscolită, plouată, de soare arsă,
Neclintită, ea piscul și-l înalță.
Te rog Doamne, dă-mi tăria Ei,
Tăcută, supusă, să trec anii grei,
Să mă răcorești, cu Sfinte ploi,
În nopțile pline de încercări.
Fă-mi zorii, cânt de privighetori,
În inimă să-mi înalț piscul iubirii...
Spre Tine, Domnul meu, fără șovăire,
Plină de mulțumire, cânt și bucurie.

”Pisc Sfânt”- din vremi eterne,
-Isus- a noastră mângâiere,
În nopți, lași luna să ne lumineze,
Ne însoțești pe cale, ne dai putere,
Tăcutu-mi vas, cu iubire, mi-l aurești,
cu pulberea de stele, și mă veghezi...
Toarnă în mine, dragoste, răbdare.
Lacrima mi-o șterge, cu-a Ta îndurare,
Ocrotește-mă pe sfânta cărare,
În greu, să îmi dai alinare,
În suferință, dă-mi Doamne, biruință,
Ascultă... a mea umilă căință,
În încercări, calea să mi-o netezești,
Stâncă vie! Isus, să mă veghezi,
În lumea de păcate, să nu mă pierd!

Lasă ca să curgă sfintele izvoare,
Sufletul de greu ars, să mi-l răcorești,
Zilnic, lasă-mi a Ta binecuvântare,
Ocrotitor la greu, și în tristeți.
În diminețile cu cerul cețos,
pe adieri de vânt, Tu, vino jos...
Alină-mă, cu cuvântul Tău duios!
”Pe ale lor petale”, ” maiestos”
Să râdă florile sufletului, de rouă udate,
În zori, de razele sfinte scăldate.
Ca o căprioară să alerg la izvoare vii,
Și hrana sănătoasă s-o culeg de pe glii.
În al meu vas, făurește o natură vie,
Pământ sănătos, cu roadele sfinte,
Să simți Isus, a mea mare iubire,
Și dorința de a fi veșnic cu Tine.

Căci bate un vânt de rătăcire...
Mulți se pierd în a lumii întunecime.
Poruncile sfinte sunt uitate,
Roadele Duhului Sfânt uscate,
Râvna după tărâmul sfânt,
Lipsește multora din gând,
Se pierd... rând pe rând...
Îmbrățișând învățături aduse,
Străine!... Domnului neplăcute.
Străine de ce El a spus,
Primejdioase, venite din apus.
- Îndură-Te - ” Păstor Bun Și Blând”!
Știm, venirea Ta va fi în curând,
prin labirintul vieții condu-ne...
Cărarea-i plină de serpentine...
Mergi Tu înainte... condu-ne la Tine;
Căci... eu...”Te doresc, Isus Iubit”!
Cu Tine, o veșnicie, în cerul sfânt!