Pilda talanţilor

A fost odată-ntr-un regat
Un om cu multă avuţie,
Era chiar Marele-mpărat
Şi-avea trei robi la-mpăraţie.

Să plece El s-a hotărât
În altă ţară-ndepărtată
Să-mpartă-averea s-a gândit
La robi - şi i-a chemat îndată.

Unuia cinci talanţi i-a dat
La altul doi,la altul unul.
Şi astfel le-a încredinţat
Averea ce-o avea Stăpânul.

Îndată în negoţ i-a pus
Acel cu cinci şi-acel cu doi
Din cinci chiar zece a adus,
Din doi a mai adus alţi doi.

O groapă în pământ făcu
Cel ce primise un talant.
Mai mult de-atâta nu putu
Nesocotind pe Împărat.

Dupa o vreme s-a întors
Stăpânul din călătorie,
Pe robi îi cheamă bucuros
S-aduc-a lor negustorie.

În grabă primii i-au adus
Câstigul din ai lor talanţi,
În cinste Domnul lor i-a pus
În haine albe îmbrăcaţi.

Veni şi ultimul şi-ncet
Îi zise:”Doamne mi-a fost teamă,
Şi cum n-am vrut ca să regret,
L-am îngropat în tina neagră”.

Sfârşitul lui îl ştim cu toţii
Şi astăzi vreau să ne-ntrebăm,
De-ar fi să vină clipa morţii
Cu cine vrem s-asemănăm?

Talantul tău nu-ţi aparţine,
E-al Prinţului ceresc Isus
Să-l foloseşti cum se cuvine
Şi te va duce-n ceruri sus.

Vrem în negoţ talantul nostru
Să-l folosim pentru Stăpân
Astfel să ne cunoaştem rostul
Trăirii noastre pe pământ

A Lui venire împreună
S-o aşteptăm în pocăinţă
Şi pretutindeni vestea bună
Să o vestim cu sârguinţă.
Amin.