Pe drum în jos, la Ierihon

Pe drum în jos, la Ierihon

Pe drumu-n jos, la Ierihon
Între tâlhari dac-am căzut,
Prădatu-m-au şi m-au bătut
Insinuând ’n-al lor jargon...
Puteri, pentrucă n-am avut,
Rămas-am jos, rănit şi slut.

S-a întâmplat pe acea cale
Să treacă un preot grăbit
De parcă nici nu m-a zărit,
Că mă aflam căzut în vale...
El n-avea treabă, că-s lovit
Şi-acei tâlhari m-au jefuit.

Nu s-a oprit deloc din drum
Şi mai departe, s-a gândit
Pe drumul în plan socotit
Că nu-i timp de stat acum,
Sunt alte treburi de-mplinit
Pân-soarele, n-a asfinţit.

Trecut-a, la fel, şi-un levit
Nepăsător pe lângă mine
Aflat în dureri şi-n suspine,
Dar şi-acesta, m-a ocolit,
De starea-mi fiindu-i ruşine,
De rănile, de sânge pline.

Dar un Samaritean, milos,
Din drumul său el s-a oprit
Cu milă spre mine-a privit,
Şi-apoi m-a ridicat de jos
La un han mare, a poposit
Şi vânătăile, mi-le-a-ngrijit.

După aceasta, la plecare
I-a dat pentru adăpostire,
C-a putut s-ofere îngrijire,
Hangiului, pentru cazare
Doi lei, plin de mulţumire
Pân-se va-ntoarce la venire.

Şi i-a zis să mă-ngrijească
Cu toată atenţia-n ardoare
Până voi merge pe picioare,
Că totul avea să plătească
Din ce va fi să cheltuiască,
Pân-la completa vindecare.

Flavius Laurian Duverna
24 septembrie 2012