Păstorul nostru

PĂSTORUL NOSTRU

Păstorul nostru ne vorbeşte
Cu-atâta duioşie-n glas!
Când vin urgii ne ocroteşte
În boli şi-n valuri ne-ntăreşte
E lângă noi în orice ceas.

Ne duce pe păşuni bogate
Să ne hrănim din ce-i mai bun
Nu vrea oiţe-nfometate
El vrea în noi o bunătate
Nu doar la Paşti şi la Crăciun.

Îi pasă mult când încercarea
Dă peste noi ca un bolid
Vine s-aducă nu mustrarea
Ci-ntotdeauna uşurarea
Căci vrea s-avem un crez solid.

Blândeţea Lui nu-i teorie
Ci-i cunoscută-n lung şi-n lat
Atunci când n-avem bucurie
Revarsă-n noi euforie
Să dăm un trai înmiresmat.

Când leagă rănile profunde
Vedem sublimu-I tratament
Păstor ca El nu e niciunde
Poate cu har să ne inunde
Şi-n tot ce face-i competent.

Din turmă când se duc mioare
În loc arid, periculos
Îndată-ncepe-o căutare
Şi vrea, intens, recuperare
Din spaţiul rece, nebulos.

Iar de ne pierdem prin ponoare
Ne află iute şi ne ia,
Din nou, să fim lângă izvoare
Cu ape curgătoare, clare
De unde vor drumeţi să bea.

Păstorul nostru vrea unire
Şi armonie şi progres
De-aceea când e întrunire
Ne-mbrăţişează cu iubire
La El avem, oricând, acces.

Îl vom urma prin ascultare,
Vom face tot ce spune El
Sădeşte-n noi înseninare
Şi dor de sferele stelare
Ce-s pentru noi supremul ţel.

gc/22 August, 2011