O vorbă bună

O vorbă bună

Spune o vorbă bună celui apăsat
Când zace în durere și e nemângâiat.
Căci vorba blândă spusă din iubire
Aduce mângâiere, aduce fericire.

O vorbă bună alungă tristețea
Și îndată înviorează inima și fața,
Aduce speranță și înviorare,
O vorbă bună aduce încurajare.

O vorbă bună la vremea potrivită
Când e rostită e binevenită,
Te ajută, te liniștește
Și speranța-n tine crește.

Când ai cine să vrea a se implica
Și cu iubire să te poată ridica,
Simți că nu ești sigur cu povara ta
Cuiva îi pasă și vrea a te ajuta.

O vorbă bună nu costă nimic,
Dacă-i venită la timpul potrivit
E ca și cum ai primi în dar
Multă iubire prin marele har.

Cel ce spune o vorbă bună
N-o spune așa numai s-o spună,
Ci o spune spre a te încuraja
Să nu fii doborât în încercarea grea.

Căci celui care milă i se face
De cel care-n suferință n-are pace
Îl ajută cu o vorbă bună
Atunci când celălalt trebuie s-o audă.

O vorbă bună aduce alinare
Când celălalt e în descurajare,
Îl ajută să treacă peste toate
Prin necazurile vieții poate a răzbate.

O vorbă depinde cum e spusă
Din moment ce din gură este dusă:
Poate răni, sau poate vindeca
Depinde de tonul din vocea ta.

Decât o vorbă aspră ce doboară
Care aduce rană-n inimioară,
Spune o vorbă bună și va fi primit
Iar cel amărât devine mulțumit.

Decât să spui o vorbă pripită
Mai bine să fie de două ori gândită
Că vorba te poate costa o viață,
Poți smulge chiar ultima speranță.

O vorbă înțeleaptă de rostești
De rușine nu ai să roșești,
Ci vei putea încuraja,
Mângâia și îmbărbăta.

Mulțumit și îmbărbătat
Va fi cel pe care l-ai încurajat
Că vorba bună aduce mângâiere
Îi dă speranță și putere.
Amin