Nu am nimic, Isuse, să-Ți ofer

Nu am nimic, Isuse, să-Ți ofer,
Dar cu ce am vin înaintea Ta:
Nimicul îmi e tot și totul e nimic,
Am numai doi bănuți de fier,
Ce vreau să-i pun în vistieria Ta.

Nu am nimic să Te poată ajuta,
Dar Tu ai folosit un mic copil:
N-ai vrut nici un brutar și nici pescar,
Ci ai lucrat cu cel umil,
Pentru a-Ți slăvi puterea Ta.

Nu am belșug pe niciun plan,
Dar dac-aș aștepta să am,
Cu ce m-aș mai diferenția
De fariseul bogătan,
Ce din prisosul lui dădea... ?

Nu am nimic, căci Tu ești Dumnezeu,
Deci tot ce am, deja Îți aparține.
Și astfel, a mă dărui eu pot:
Decât să-Ți dau puțin din multul meu,
Mai bine să nu am nimic și să-Ți dau tot.

Nu am nimic, dar nu voi zăbovi
Să mă predau în slujba Ta,
Ci acum, când sunt doar un nimic,
Mă pun la dispoziția Ta
Și știu că Numele-Ți vei proslăvi

Căci să faci din nimic ceva
E arta Ta.
Iar Tu vei folosi nimicnicia mea
Numai și numai pentru gloria Ta!