Ne-am înrolat într-o lucrare

NE-AM ÎNROLAT ÎNTR-O LUCRARE...

Ne-am înrolat într-o lucrare
Care solicită un crez
Ce poate-ajunge la o zare
Mai sus de lumea trecătoare
La Cel ce zice: ”Vă-nfiez”

N-am ezitat nici o secundă
Când glasul dulce ne-a chemat
Semn că credința n-a fost scundă
Ci am simțit cum ne inundă
Cu aeru-i înmiresmat.

Pătrunși de simțul datoriei
(Care-n trecut a fost absent)
Am dat un sens călătoriei
Cu-n suflu al euforiei
Știind că Fiu-a fost prezent.

Am vrut să-mbrățișăm o stare
Cu legături, direct, în Rai
Spre-a depăși orice-ncercare
Și gânduri de descurajare
Și-mpunsături din negrul scai.

N-am aderat la propagande
Nici la povețe fără miez
N-am vrut plimbare pe verande
Ci să-nălțăm cu spor ofrande
Celui ce spune: ”Vă-ndrumez”

De-atunci convingerea formată
Ne dă imboldul necesar
Chiar pe poteca-ncețoșată
S-avem privirea ridicată
Spre-acel îndepărtat Hotar.

Că nu privim spre poleială,
Că nu spre humă ne-nclinăm
E că vedem și în petală
Și în întinderea astrală
Pe Cel pe care Îl urmăm.

Să vină valuri...o mulțime,
Să dea în noi cu grele roci
Nimic nu poate să suprime
Un dor în stare să exprime
O dragoste pentru prooroci.

Vrem cu ardoare să răsară
În urma noastră pilde vii
Să dăm planetei o comoară
Și fericiri din Primăvară
Să vină la-mpărat mulți fii.

Sfidarea celor fără țintă
Avântul nu-l poate slăbi
Ne deplasăm spre o incintă
Unde-nfiații se prezintă
Pe veci, pe Mire a-L sluji.

Ne-am implicat într-o lucrare
Fără amprentele din lut
Să dăm lumini și-ncurajare
La cei cuprinși de nepăsare
Să facă din Mesia scut.

George Cornici/26 Noiembrie, 2014