N-am fost vrăjit să vin la Tine

N-AM FOST VRĂJIT SĂ VIN LA TINE

N-am fost vrăjit să vin la Tine
Ci m-ai convins cu vorbe dragi
Când m-ai chemat de pe coline
Unde-adunam în coșuri fragi.

Nu m-ai forțat să cumpăr harul
Ci mi l-ai dat fără vreun ban
Și astfel s-a sfârșit coșmarul
Și negrul trai de tip ”Acan”.

Nu, n-ai venit cu propagandă
Să-mi torni pe gât un ideal
Ci-ai stat cu mine pe verandă
Să-mi spui să nu fiu ca Nabal.

N-ai apărut cu zăngăneală
Pe o planetă în necaz
Dar ai adus o nouă Școală
Să dea povețe, nu extaz.

C-am acceptat a Ta chemare
A fost, Isuse, c-am văzut
C-ai dovedit o exprimare
Unită cu un trai plăcut.

M-ai copleșit nu cu zorzoane
Ci cu o taină ce-o-nțeleg
De-aceea nu accept icoane
Ci doar de-al Tău mesaj mă leg.

Când m-ai pătruns cu duioșie
Lăuntru-mi tot s-a modelat
Nu mi-ai adus ticăloșie
Ci-un strai divin, catifelat.

Nu ai dat buzna-n sanctuare
Spre-a recita, cu zel, lozinci
Ci-ai răspândit acea candoare
Ce-alină rănile adânci.

De-aceea am rămas cu Tine:
Când am căzut m-ai ridicat
Programul ce-l expui conține
Un etalon demn de urmat.

Comori mi-ai dat și nu reclame
Menite să stârnească spor
Nu m-ai lăsat când fost-au drame
Ci stins-ai focul din cuptor.

N-am fost vrăjit să-Ți apăr planul
Ci crezu-mi s-a format atunci
Când alungat-ai pe vicleanul
Ce m-a supus la grele munci.

Exprim a mea recunoștință
Că mă încânți cu tot ce-mi dai
Când sunt zdrobit în neputință
Mă porți, din nou, cu gându-n Rai.

George Cornici/18 Mai, 2013