Misterul măslinului

Era copacul verde măslinul înflorit,
Era neamul evreu de Dumnezeu iubit.
Căci Domnul îi iubea mereu le era aproape,
În stîlp de nor pe zi și-n nor de foc pe noapte.

Dar ei ce au făcut? Căci nu au ascultat
Și-au ridicat altare, la idoli s-au rugat.
Și n-au crezut in Domnul care i-a ajutat
Iar Tatăl pentru asta aspru s-a mâniat.

Și a trimis spre ei un duh de adormire
Și ochi ca sa nu vadă, urechi ca sa n-audă în semn de răsplătire.
Și astfel neamul sfânt-măslinul înflorit,
Poporul Israel fu aspru pedepsit.

Alunecarea lor, căderea din credință
Aduse astfel Neamurilor o mare biruință.
Că-n rădăcina sfântă a sfântului copac
Tatăl a pus altoi sălbatic ce falnic il refac.

Așa că tu creștine iubește vechiul ram
Căci in grăsimea lui acum ne bucurăm.
Și binecuvântează al Domnului popor
Căci binecuvântat vei fi de-al nostru Creator.

Și când Izbăvitorul pe nori va reveni
O parte din copac iarăși va înverzi.
Iubește dar pe Domnul statornic în credință
Și vei avea la cer o mare biruință.
Amin