Mi-e dor să fiu...

Mi-e dor să fiu...

Mi-e dor să fiu lângă Tine
Isuse scump, nedespărţit,
Şi din priviri calde, senine
Să-mi rândui viaţa mai bine,
Să pot simţi, cât m-ai iubit.

Să pot vedea iubirea mare
Plecată-n staul, la Betleem,
În omenească întruchipare
Prin Duhul, pentru salvare
Dumnezeu etern, Suprem.

Şi-aş vrea, să pot înţelege
Planul trecut prin veşnicie,
Cum pentru măreaţa Lege
Prin călcările-n fărădelege,
Ai fost chezaşu-n garanţie.

A trebuit, din cer să pogori
Aici, la omul ce-a păcătuit,
Şi viaţa să-Ţi dai şi să mori
Şi în mormânt să Te cobori,
Pe cruce-n chinuri răstignit.

Să pot cu mintea mărginită
Ca să pricep ce-i ispăşirea,
Prin moartea clar dovedită,
Prin dragostea nemărginită,
Să pot vedea neprihănirea.

Prin jertfa vieţii Te-ai făcut
Şi sfinţire, şi răscumpărare,
Şi pentru omul, ce-a căzut
Ca să-l readuci ca la-nceput
Ţi-ai dat viaţa, spre salvare!

Flavius Laurian Duverna
18 iunie 2008