Martirii

Martirii


Vorbiți voi, ziduri groase ce-ați văzut
Martirii, rând pe rând, aici murind?
Cu demnitate, cu toți au căzut,
Au dus cu ei credința și-al lor gând...

Vorbiți pereți ce-ați auzit mereu,
În gemete de oameni chinuiți,
Cântări ce L-au slăvit pe Dumnezeu?
Bătuți, flămânzi, dar în Isus uniți.

Închiși, batjocoriți, au îndurat
Ca Numele Tău Sfânt mărit să fie.
Obezi și lanțuri grele au răbdat
S-ajungă sus la cer, în veșnicie.

Te-au ponegrit călăii ce strigau
Ca să renunțe, liberi, ca să fie.
Dar ei prin rugăciune Te chemau,
Visau cu dor a Ta Împărăție.

Mai îndârjiți necazul i-a făcut.
Nici în tortură nu Te-au lepădat.
De tot zdrobiți, au plâns și au gemut,
Dar la credința lor n-au renunțat.

Să nu-i uitați pe cei ce s-au sfârșit
Purtând stindardul viu al lui Hristos.
Viața și-au dat și-n chinuri au murit,
N-au căutat deloc al lor folos.

N-au căutat să scape de necaz,
Chiar de au fost mereu înspăimântați,
Cu trupul slab, dar spiritul lor treaz.
De Domnul Vieții nu vor fi uitați.

Ei sunt martirii care au suferit,
Sunt din cei mulți ce viața și-au predat,
Au îndurat, pe Domnul L-au iubit,
Spre slava Lui chiar viața lor și-au dat.

Amin

Câmpia Turzii, 7 septembrie 2016