Manifest al credintei

MANIFEST AL CREDINŢEI

Convingerea-mi nu-i doar un foc de paie
Rămân pe cale chiar de m-ar tortura
Nimic nu e în stare să mă despoaie
De starea în care fiinţa-mi se poate bucura.

În focul luptei sfinte un crez s-a plămădit
Din frământări, necazuri; dar şi din siguranţa
Că nu-n zadar slujesc pe Mirele iubit
Şi nu-n zadar îmi port prin lume cutezanţa.

Nicicând nu mă-ncălzesc la focuri nedivine
Căci nu vreau să-mi pătez lăuntrul modelat
De Sfânta Trinitate cu şoaptele ei line
Ce pot crea în suflet un univers curat.

Refuz a da crezare conceptelor vulgare
Oricât de „bine” le-ar prezenta titraţi
Ce nu cunosc o iotă din ce-i răscumpărare
Şi nu vor ca să fie din lut eliberaţi.

Pledez pentru concepte ce-s înrădăcinate
Adânc...adânc în solul Lumii Noi
C-aşa pot să culeg din ceruri nestemate
Şi să înving urgia nemernicelor ploi.

Păşesc pe calea-ngustă alături de Mesia
C-aşa călătoria e dulce şi-are un scop
Cu El pot să-mi păstrez, în tihnă, visteria
Chiar de ar da năvală netrebnicul potop.

Convingerea-mi nu-i doar un foc de paie
Ci e clădită pe-un fundament robust
De-aceea nu se frânge, nu se-ndoaie
Ci mă ghidează, lin, pe drumu-ngust.

gc - Mai, 2011