Lumea, ca parohie

LUMEA CA PAROHIE

Lumea-ntragă e-a noastră parohie
Vrem milioane să intre în Împărăție
Cuvântu-l răspândim cu duh de misiune
Hristos ne-a îmbrăcat în sfântă pasiune.

La cei ce astăzi zac în patul nepăsării
Le spunem de lucrarea binecuvântării
Le oferim o Carte cum nu au mai văzut
Să știe cum Mesia în staul S-a născut,

Să știe ce program s-a conceput în Slavă
Să nu se mai servească din cupa cu otravă
Să nu se mai închine la ce-i produs de fire
Să afle, chiar acum, c-a fost o răstignire.

Le explicăm pe larg cum firea păcătoasă
De cele sufletești, desigur, nu îi pasă
Cum numai prin predare intrăm într-o Cetate
În spațiul desemnat de Sfânta Trinitate.

Ne facem datoria purtând o Veste bună
Acolo unde oameni la chefuri se adună
Să știe că dincolo de lumea care piere
Ajung acei ce trec, supuși, prin Înfiere.

Reprezentăm Regatul cu legile-I divine
Și declarăm cu patos cum că Acel ce vine
Și astăzi mijlocește la tronul de-ndurare
Pentru acei cuprinși de colb și nepăsare.

Vibrează-n noi dorința de-a spune deslușit
Că traiul fără Duhul e palid, răvășit,
Că doar prin renunțare la gândul cel rebel
Putem să ne-nchinăm, cu sfinții, în Betel.

Întreaga lume e-a noastră parohie
Și semănăm principii ce nasc euforie
Ce ne-a-nvățat Mesia transmitem mai departe
Să știe milioane ce-i dincolo de moarte.

George Cornici/11 Iulie, 2013