Lucrătorii

Lucraţi cât mai este ziuă!

De ai purtat cu vrednicie
Toiagul ce ţi s-a încredinţat,
Nu te vei teme de-ntrebarea
Care ţi se adresează
De la Tronul cel Înalt.

Ai fost curat, cum ai lucrat?
Ai fost cu oile? Păscut-au
Din plin, din hrana ce-am trimis?
Dar mieluşeii, avut-au hrană,
I-ai cercetat cu interes?

I-ai dus pe braţe pe bolnavi,
În milă ,rănile-ai legat ?
Iar celor ce sunt disperate
În dragoste le-ai alinat?

Ai fost prezent în lipsuri grele?
Ai fost să plângi cu-ai mei iubiţi,
Când moartea nemiloasă, boala,
I-a sfârtecat şi despărţit?

Ai fost în zi de sărbătoare
În casa tinerilor Mei?
Le-ai predicat de curăţie,
În suflet să rămână miei?

Părinților, le-ai dat belșug din pâine ?
I-ai înhămat după Cuvânt la jug?
Arat-ai? Semănat-ai cu iubire,
Cu lacrimi arzătoare în partea ta de plug?

De le-ai făcut pe astea toate,
În haina sfântă, de slujire,
Îmbracă-te de Sărbătoare!
Iar dacă nu să nu te-nșeli...
Rămâi în depărtare!