La poarta Raiului

LA POARTA RAIULUI

”Veniți voi toți care-ați răbdat
Ocări de dragu-mpărăției
Veniți la Cel ce v-a salvat
Din mediu-acela-ntunecat.
Azi, e finalul drumeției.”

Și solul a mai zis duios:
”Fiind în lumea de durere
Voi ați rămas lângă Hristos
Chiar dacă drumu-a fost pietros
Căci ați crezut în Înviere,

Și n-ați admis vreun compromis
În cursa grea a pribegiei
Iar sufletul nu l-ați închis
La ce venea din Paradis
Și nici la glasul omeniei,

Trecut-ați des, prin încercări
Dar n-ați abandonat lucrarea
Au fost și sumbre întâmplări,
Au fost și nerealizări
Dar n-ați pătat cu colb chemarea.

Când valul urii v-a atins
N-ați fost împinși spre prăbușire
Ci cu iubire l-ați învins
Și niciodată nu s-a stins,
În voi, dorința de slujire.

Pe-ngusta cale ați purtat
Stindardul luptei cu-ndrăzneală
Și n-ați uitat ce-ați învățat
În Școala ce un crez v-a dat
Spre a-nfrunta necaz și boală.

”Veniți, acum! Veniți! Intrați!”
Mai zise solul de-ncheiere
”O să-i vedeți pe-ai voștrii frați,
Pe veci o să vă bucurați
Simțind cereasca adiere.”

George Cornici/ 20 Iunie, 2012