La picioarele Domnului

Drept răspuns Isus i-a zis: “Marto, Marto,
pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,
dar un singur lucru trebuie.
Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
Luca 10: 41, 42

Nu ştiu să spun ce simt, deşi iubesc.
Mă regăsesc în ordine şi-n disciplină.
Nu-mi este greu, îmi place să muncesc,
dar faţa mea e mult prea rar senină.

Mereu îngrijorată, uit să mai zâmbesc,
rezolv probleme-n stânga şi în dreapta,
foarte atentă, nu cumva să greşesc,
trebuie să fiu responsabilă…sunt Marta!

Cât despre tine, draga mea surioară,
tu ai căutat problemele de mică.
Te-am condamnat, ai tăi şi cei de-afară,
nimeni nu ţi-a iubit firea nestăvilită.

Până când într-o zi L-am întâlnit
pe Cel ce-avea să schimbe-a noastre vieţi.
Tu imediat eliberare ai primit,
eu… mă-ngrijeam de masă şi de oaspeţi.

Şi-mi amintesc cum ai răspuns iubirii Lui:
cu mirul scump, cu lacrimi, cu-adorare.
Te găseam sfaturile ascultându-I
făr’ să-nţeleg c-acolo-i binecuvântare.

Dacă-aş fi înţeles atunci, Maria,
ce har primim la picioarele Lui,
aş fi lăsat şi eu bucătăria
şi-aş fi venit să mă-nchin Domnului!

Însă eram frustrată şi nemulţumită.
Tu-L ascultai şi te-nchinai, iar eu munceam;
ar fi fost mai uşoară povara-mpărţită
şi poate mult mai repede învăţam

că sufletul e veşnic şi nu trupul.
Că-ngrijorarea-i păcat, ea nu vine de sus,
că este suficient să-I cred Cuvântul
şi inima-mi va umple pacea lui Isus.

***
Maria, sigur eşti şi azi în adunare
şi cânţi cu inima senină Domnului.
Tu nu-ţi faci griji că n-aveţi de mâncare,
nu te frământă negura viitorului.

Dar Marta lângă tine-i frământată,
de-atâtea griji, ea uită să se-nchine.
Ajut-o, şi-i vei aminti că Domnul poartă
grija copiiilor Săi, totul va fi bine!