Iubirea te poartă

Iubirea te poartă

Motto: “Purtaţi-vă unii altora sarcinile.”

Sunt gol pe dinăuntru şi pe-afară

şi-s mistuit de-un gând rătăcitor.

Trăirile fac inima să doară

şi oasele mi se topesc şi dor.


Mă simt străin de Domnul şi de fraţii

ce Îl iubesc fierbinte-n încercări.

Nu pot să mă măsor cu sfinţii

ce se anevoiesc prin grele stări.


M-apasă greu momentele în care

am stat în drum şi nu am ajutat.

N-am vrut să pun umărul în lucrare

să uşurez sarcina de purtat.


N-am fost Şimei, nici Iuda, vânzătorul,

dar starea mea-i mai grea decât a lor.

Căci cum pot spune că-L iubesc pe Domnul

de nu lucrez măcar cât sunt dator?!


Măcar ca rob să Îi muncesc ogorul

de nu-s în stare să-L slujesc ca fiu.

Răsplată îmi va dărui Stăpânul

chiar de-ar veni în ceasul cel târziu.


Să lucru greu în arşiţa din vară,

în ploile din toamnele pustii,

în vântişorul cald de primăvară

şi-n gerul crunt din iernile-argintii.


Căci de-I slujesc c-o nouă dăruire

de-abia lucrez din ce eram dator.

Ce bine-i când munceşti cu preţuire

şi te alături fraţilor în cor!


Uniţi, cu-aceeaşi viziune ‘naltă,

nu poţi cădea şi să rămâi înfrânt.

Iubirea celorlaţi te poartă,

te pune pe picioare, dă avânt.


Căci unde-s mulţi, puterile se-adună

şi biruieşti săgeţile ce vin.

Acolo unde-s fraţii împreună,

Dumnezeirea toarnă har din plin.