Iubeste ca Iisus!

Iubeste ca Iisus




Flămând şi gol şi fără adăpost,
stă un copil pe străzi cerşind,
plăpând şi trist şi fără rost,
pierduţi în gol, ochii nu-i plâng.

Şi indiferenţa celor mulţi
i-aruncă nişte bani mărunţi
alături cu dispreţul lor,
dar el ar vrea căldura sufletelor lor.

Mânaţi de griji şi îmbuibări,
mulţi trec ades nepăsători,
copilul se loveşte-n zid, căutând milă,
întinde mâna cu-n surâs amar, umilă.

Isus s-ar opri, pe lângă copil n-ar trece.
El s-ar aprinde, căci e foc, nu apă rece.
Cu blândeţe l-ar lua şi rănile i le-ar tămădui,
Şi copilul ar afla ce-nseamnă a iubi.

Iubeşte soră, frate, cum Isus ne iubeşte,
la acei copii ai străzi te opreşte,
deschide-ţi inima cu blândeţe,
şi-alungă tristeţea de pe-alor feţe.

Să ne unim în rugăciune şi lucrare,
să facem ceva pentru ei, nu putem sta în nepăsare,
Isus n-a trecut pe lângă noi nepăsător,
s-a-ndurat şi ne-a dat iubire de nemuritor.

Iubirea Lui în viaţa noastră să se oglindească,
mila orice, piedică, greutate să biruiască.
Grija noastră să fie, facerea de bine,
să ştergem lacrimi şi suspine,
s-aducem zâmbetul pe faţa celor în suferinţă,
să-L descopere pe Isus prin credinţă.

Pentru copiii fără adăpost, o casă,
un loc cald, primitor şi o masă,
în unitate chiar puţin cu puţin, am putea.
Să le oferim copiilor, toată dragostea.

Mila, doar spusă: „Mi-e milă", neaplicată,
e vorbă goală, e o stană de piatră.
Privind doar cu milă, fără să te doară,
iubirea ta, e amăgire, e apă chioară,

Nu potoleşte setea, celor însetaţi,
şi nici foamea, celor înfometaţi.
nu dă adăpost celui, ce n-are unde dormi.
Învaţă-ne Doamne, să ştim a iubi!
Fă peste întunecime, în noi să răsară lumina
Să vibreze inima de dragostea, ce-nflăcărează mila...
Amin!