Îţi dau talanţii mei puţini

Îţi dau talanţii mei puţini


Eu cred că fără Tine nu pot să mai trăiesc
Te am în trupul meu, în suflet şi în gând
Inima-mi cu iubire eu azi Ţi-o dăruiesc
Prezent în viaţa mea, doresc să fii oricând

Eu nu am multi talanţi în dar să Îţi aduc
Dar Te iubesc nespus şi vreau să fiu cu Tine
După ale Tale îndemnuri eu viaţa mi-o conduc
În gânduri şi în fapte, doresc să fi cu mine

Căci singur n-am putere, da-n Tine mă încred
Şi ajutor Îţi cer în tot ce-i de făcut,
Cu ochii minţii mele eu clar pot ca să văd
Căci mie mi-ai răspuns când multe Ţi-am cerut.

Eu Ţi-am cerut mereu să-mi dai înţelepciune
Ca să pricep Cuvântul pe care l-ai lăsat
Ce ştiu eu despre Tine, la alţii să pot spune
Cum viaţa Ţi-ai jertfit și-ai fost crucificat

Ca toată omenirea să afle despre Tine
Şi de iubirea Ta ce-n lume preţ nu are
Prin moarte ai trecut şi-ai răbdat pentru mine
Iar celor ce Te cheamă le dai şi azi, iertare.

Sunt oameni ce doresc să afle cine eşti
Sunt oameni ce cu sete doresc să Te cunoască
Deşi slujesc la demoni, Tu încă Îi iubeşti
Şi nu vrei ca cel rău să îi ademenească

Tu nu doreşti să-I vezi în suferinţă grea
Ai vrea ca lângă Tine să fie sus la cer
De aceia ai venit strălucitoare stea
Dacă Te au pe Tine, ei nicicând nu mai mai pier

Eşti ţinta nemuririi şi glasul biruinţei
Eşti Cel ce umple golul din inimi omeneşti
Tu pentru mântuire loc ai lăsat căinţei
Jertfirea ai ales, pentru că ne iubeşti!

Esti dragoste curată, balsam întăritor
Prin Duhul Tău cel Sfânt ne dai îndemnuri bune
Când greutăţi ne apasă, ne eşti Mângâietor
Şi când poveri ne înving, cui le-am putea noi spune?

Iar dacă alergăm şi căutăm scăpare
La cine să ne ducem? Te-avem numai pe Tine
Când suntem copleşiţi, Tu ne esti consolare
Noi devotaţi să-Ţi fim, ca să ajungem bine.

Ne eşti indispensabil în viaţă, în credinţă
După ce noi cu Tine am făcut legământ
Prin jertfa şi iubire Tu ne-ai dat biruinţă
Cu Tine să trăim cât suntem pe pământ,

Ne eşti indispensabil şi hrană pentru suflet
În rugăciuni fierbinţi numele Tău strigăm
Şi numai cu smerenie să fie al nost umblet
Prezent să fii cu noi, atunci când Te chemam.

Chiar dacă avem căderi şi ne mai poticnim
Din nou ne ridicâm şi Îţi cerem iertare,
Cu lacrimi pe obraz spre Tine iar pornim
Noi ştim că doar prin Tine am căpătat salvare

Şi ştim că doar cu Tine la Tatăl vom ajunge
Şi prin smerenia noastră de Tine s-ascultăm
Când vom pleca cu Tine, ochii nu ne vor plânge
Recunostinţă vie, în veci Îţi datorăm.

Amin

Câmpia Turzii, 29 martie 2011