Îți datorăm, Isuse...

ÎŢI DATORĂM ISUSE...

Îţi datorăm, Isuse, profundă mulţumire
Că ne-ai luat din noaptea străinului destin
Şi ne-ai condus spre starea ce-i mai presus de fire
Să ne putem lega de-un ideal creştin.

Îţi datorăm viaţa aşa cum ne-a fost dată
De Cel care-i Stăpân acum şi-n viitor
Nu vrem înstrăinare; O, n-o vrem niciodată
Cu Tine vrem să stăm în tainicul Décor.

Ne-ai izbăvit din groapa uciselor speranţe
Şi nu am şovăit: am mers unde ne-ai spus
Şi-am dobândit dorinţa pentru cereşti nuanţe
S-avem întotdeauna un trai de Duh condus.

Când ne gândim la preţul recuperării noastre
Ne copleşeşte gândul că nu-l puteam plăti
De nu te-am fi găsit ne-ar fi răpus dezastre
Şi lumea hrăpăreaţă cu patimi ne-ar hrăni.

Nicicând nu vom uita cum ai întins, Tu, braţul
Când eram gata...gata s-alunecăm în vid,
Cum înspre noi venea să ne înhațe lațul
Şi cum ne-ai ridicat pe-acel teren splendid...

Ne-ai dat o perspectivă ce n-o aveam ‘nainte
Să nu mai vrem himere cu rodul lor stricat
Pricepem că Stăpânul e-al nostru bun Părinte
Şi că prin Duhul vieţii dăm trai imaculat.

Îţi datorăm, Isuse, în veci recunoştinţă
C-a noastră pribegie nu-i grea când eşti cu noi
Ne dai puteri în boli, necaz şi suferinţă
Şi ne ghidezi, duios, spre lumea de apoi.

George Cornici/9 Aprilie, 2014