Însărcinare divină

Când Dumnezeu, în planul Său divin,
A hotărât să-Şi scoată din robie
Poporul, după secole de chin,
Ales-a ca-mputernicit deplin
Pe Moise, când vorbitu-i-a-n pustie.

Nepregătit, Moise s-a eschivat:
"Cine sunt eu, de mă trimiţi pe mine?"
El se vedea prea mic, neînsemnat,
Dar Dumnezeu pe loc i-a replicat:
"Eu te trimit, deci Eu voi fi cu tine."

"Dar uite, Doamne, cu ce mă confrunt,
Tu mă trimiţi, dar ei vor vrea să ştie
Numele Tău, ce nu-i doar amănunt."
Spune-le, Moise, Eu Sunt Cel ce Sunt
E numele Meu pentru veşnicie."

"Şi dacă totuşi nu vor asculta?"
- A început din nou şovăiască -
Şi Domnul a făcut, prin mâna sa,
Trei semne, pentru a consolida
Însărcinarea sa dumnezeiască.

"Doamne,Tu ştii că eu vorbesc mai greu",
Mai zise Moise, încercând să scape.
"Dar, Moise, toate-s de la Dumnezeu,
Şi gura ta, nu am făcut-o Eu?
Tu du-te dar, Eu îţi voi fi aproape."

"Trimite, Doamne, pe altcineva",
A mai făcut Moise o încercare
Menită pe Cel Sfânt a-L mânia:
"Tu du-te la Aron, el gura ta
Va fi de-acum, cât veţi fi în lucrare."
***
Nu ţi se pare că ai întâlnit
Şi-n viaţă, situaţii similare?
Nu-ţi aminteşti când Domnul ţi-a vorbit
Printr-un Cuvânt puternic, desluşit,
Iar tu L-ai refuzat cu-nverşunare?

Moise, până la urmă, a-nţeles
Că voia sfântă trebuie-mplinită,
Şi că atunci când Domnul te-a ales
Tot El e cel care îţi dă succes.
Nu crezi că-i o problemă lămurită?

Domnul mai are oameni în Egipt
Robiţi, orbiţi, lipsiţi de idealuri,
Şi chiar de te vezi mic, nepregătit,
Pe tine Domnul te-a-mputernicit
Să-i treci prin Marea Roşie, prin valuri.

Să îi conduci printr-un pământ arid
Spre Stânca vieţii, plină de izvoare,
Fiindu-le spre Ţara Sfântă ghid,
Şi-ntr-un climat otrăvitor, perfid,
Să îi fereşti de falsa închinare.

Nu cântări lucrarea Celui Sfânt
Şi nu o raporta la a ta stare,
Oricum eşti mic însă, pe-acest pământ,
Domnu-ţi trasează calea prin Cuvânt,
Asumă-ţi deci divina-nsărcinare.

Amin
Vulcan, 16 ian. 2007