Înnoirea angajamentului

ÎNNOIREA ANGAJAMENTULUI

Din temelii să se cutremure pământul
Nu desființăm, O Tată, legământul
Să vină peste noi valuri de amenințări,
Să vină să ne-atace oștiri din alte țări
Noi stăm lângă Păstorul care-ngrijește turma
Căci Îi cunoaștem glasul și vorbele și urma.
În fața Ta aducem un nou angajament
Tu ești suportul nostru când valu-i vehement
Păși-vom fără murmur pe calea spre răsplată
Și voia Ta perfectă va fi de noi păstrată
Veșmântul purității îl vom purta oriunde
(Bine-nțeles în Tine ne vom putea ascunde)
Înțelepciunea lumii la culme de-ar ajunge
Nu va putea credința, din noi, să o alunge
Vreo ploaie de ocară spre noi să se îndrepte
Tot vom urca spre Rai pe mii și mii de trepte.
În suflete trăiește un zel ce nu se stinge
Chiar dacă săgeți de ură ne-ar atinge.
Solemne declarații am mai făcut pe cale
Când ne-am oprit la umbre, când am făcut escale
Dar azi fidelitatea, din nou, Ți-o prezentăm
De Tine niciodată nu ne îndepărtăm
Ar fi o nebunie să mergem la izvoare
Ce nu pot potoli o sete arzătoare
Cum să Te părăsim când sfinte revelații
Venit-au să alunge himere, aberații?
De-am accepta dulceață de lume plăsmuită
Dorința spre sfințire ar fi încercuită,
Pericole-ar păndi să afle-o slăbiciune
Să răscolească traiul, sublim, de-nchinăciune.
Perfide teorii au început s-apară
Să-ncerce să ne fure, să fim din nou afară
Religia cea veche unde Cristos e domn
Ar vrea să o sufoce într-un nostalgic somn,
Ar vrea Împărăție, dar fără Dumnezeu,
Ar vrea să-L detroneze pe Cel mai sfânt Evreu.
În mijlocul acestor tendințe aberante
Când se clădesc biserici înalte, elegante
Când Internetu-i idol, când Google dă răspuns
La tot ce până azi a fost, de fapt, ascuns
Și când în Adunare e multă teorie
Dar prea puțin e strâns în sfânta visterie,
Venim să punem viața pe-altarul vredniciei,
Să ne-ndreptăm privirea spre zarea veșniciei
Și înc-odată, Tată, trimitem vorba clară
Că vrem să fim creștini nu doar pe dinafară,
Din temelii de s-ar cutremura terenul
Nicicând nu renunțăm la ce ne-a dat Edenul.

George Cornici