Îngăduință

Ai pus în noi Sămânţa Ta divină
Şi ne-ai făcut urmaşii Tăi în lume
Chiar dacă suntem slabi, făcuţi din tină,
Ne-ai dăruit cu cinste al Tău Nume.

Tu ne-ai croit o cale minunată
Şi călăuză ne-ai lăsat Cuvântul...
O-nvăţătură sfântă şi curată,
Ce-a străbătut în lung şi-n larg Pământul.

Ne-ai dat Duhul Tău Sfânt plin de putere
Un îndreptar pe drum spre veşnicie,
Nădejde, ajutor şi mângâiere,
Izvor de adevăr şi bucurie.

Întins pe lemnul crucii fără vină,
Când cuiele-au străpuns Mâinile-Ţi sfinte,
Pe faţa Ta curată şi senină,
Puteai citi Iubirea de părinte

Ce ne-ai lăsat-o ca învăţătură,
Cu slove mari descrisă-n sfânta Carte,
Să spargă zidul gros clădit prin ură
Ce fraţi de fraţi de veacuri îi desparte.

O, Doamne, Te rugăm ai îndurare
În Mila Ta cerească de Părinte,
Căci ne îndepărtăm în goană mare
De adevărurile Cărţii Tale sfinte.

Ne-ajută cu mai multă-ngăduinţă
Să ne plecăm spre cel căzut în groapă,
Şi să lucrăm cu zel, plini de credinţă
Căci Tu plăti-vei şi-un pahar de apă.

Iar dacă oamenii cei răi şi fără minte,
Profită de a noastră bunătate,
Ne dă puteri şi dragoste fierbinte
Să nu-i privim nicicând cu răutate.

Amin Ilie Belciu