În ce Împărăție trăim?(2)

În veci va dăinui a noastră-mpărăție
Ea nu-i clădită pe legi scrise de titrați
Esența ei nu-i faima din falsă măreție
Ci-i Slova asimilată de miliardele de frați.

S-au scufundat imperii cum nave se scufundă
Când nu pot face față furtunilor ce vin
Sau când, voit, conducători confundă
Caracterul nobil cu cel ce e meschin.

Ce ne-a unit pe toți în cânt și-n adorare?
Ce ne-a atras spre starea plăcută lui Isus?
Nu dregători ce-aduc tendințe seculare
Ci siguranța că vom cânta și-n Țara făr-apus.

Pier structuri ce stau pe solul îngâmfării,
Entități ce nu-L recunosc pe Creator
Pe noi ne susține nu capriciul întâmplării
Ci harul ce-a venit la orice muritor.

Oricât de elegante, în cripte n-om rămâne
Ce s-a zidit în noi transcende colb și lut
Nu vrem societatea să meargă fără frâne
Ci-o vrem cum fost-a gândită la-nceput.

Cu false pașapoarte acolo nu-i intrare
Și nici cu cunoștințe la cel mai ‘nalt nivel
Ci trebuie răspuns la dulcea Lui chemare,
La tot ce Salvatorul a-naintat apel.

Ceata de îndoctrinați și azi o sfidează
Dar nici un milimetru nu s-a clătinat
De-aceea demonii nu se delectează
Și s-au adunat la un nou incendiar sfat.

Acei ce și-azi mai cred că pot să o dărâme
S-au coborât în grota eternei nebunii
Și-au reușit toți dracii gândirea s-o sfărâme
Și vor gusta osânda acutei agonii.

Oricând va triumfa a noastră-mpărăție
Ea promovează doar principii ce zidesc
Suflete ce-adună comori în visterie
Și numai pe Cârmaci, cu zel, Îl proslăvesc.

Vreți și voi să câștigați membralitatea
În ceata de martiri, profeți și slujitori?
Va trebui să dezgropați integritatea
Și s-o trimiteți mai sus de existenții sori.

George Cornici/16 Septembrie, 2020