Frumusețea credinței

Ne bucurăm, privind cu ochii, frumusețea
În viața aceasta vremelnică, și trecătoare
De mici copii și până la adânci bătrânețe,
Surprindem plăcutul și urâtul aici sub soare.

Orice lucru D-l Dumnezeu îl face frumos
Când îi vine vremea lui, aici sub soare
Și noi le descoperim, privindu-le aici jos
Căci, Dumnezeu, prin ele, ne dă valoare.

Noi privim, la Domnul Isus Mântuitorul
Ca, Cel mai frumos Om, între credincioși.
El este Cel care salvează, El este Păstorul,
Ocrotitorul, slujitorilor, sfinți și evlavioși.

Frumos este pe Domnul Isus, să îl lăudăm
Mărind Numele Său, prin laudele noastre,
Căci este plăcut, și se cuvine să-L înălțăm
Aici în cetate și până în zările albastre.

Noi să trăim frumos, cum ne spune cuvântul
Ca în timpul zilei, cu mintea noastră trează,
Luminată de adevăr, având curat veșmântul
Și așa Domnul, prin noi, în Biserică lucrează.

Frumoase sunt picioarele celui ce sosește,
Și aduce vești bune care pacea o vestește,
Tu ai dat celor credincioși un frumos nume.
D-ne, ca în Numele Tău Biserica să se adune.

Mulțumim de frumusețea credinței vestite
De frumusețea dragostei Tale nemuritoare
De frumusețea Bisericii în haine noi potrivite
Și de frumusețile vieții noastre interioare.
31.10. 2025