Floarea și rodul...

O briză de miresme adie peste lunci,
Și murmur de izvor curge agale...
Străpunsă este zarea de gângurit de prunci,
Iar pe poteci lin plouă cu petale.

E timpu-acum când pomii își scutură podoaba,
Căci spre etapa rodului se-ndreaptă...
Căci fără să rodească au înflorit degeaba
Zadarnic grădinarul mai așteaptă!

Căci după înflorire, e-o vreme de testare,
Și ploi veni-vor vânturi reci vor trece...
Dar orice pom puternic, rămâne-va-n picioare
Va crește sănătos și rod va face!

La fel noi credincioșii, formăm cu toți grădină!
Iar Domnul nost' Isus e Grădinarul!
El însuși ne e Apă, Viață și Lumină,
Și-n vremuri arzătoare ni-e Umbrarul!

Isus ne curățește spre a rodi mai bine,
La Tatăl pentru noi El mijlocește,
Și orice încercare a vântului ce vine
Ne face mai puternici și ne crește!

Deci să rodim cu toții spre slava Sa divină!
Dar nu aici să umplem noi hambare,
Unde le fură hoții și prinde-vor rugină
Ci să-adunăm comori nepieritoare!

Pentru că vine-o vreme când roadele se strâng,
Și Cel care ne este Grădinarul;
Va ridica toți pomii care sub rod se frâng
Și-n mâna-I dreaptă va avea cântarul!

E-aproape vremea sfântă, culesul e aproape!
Spre slava Domnului dar să rodim!
Căci rodul se cunoaște în ale noastre fapte,
Și doar așa noi cerul moștenim!

Amin!