Firul vieții

Firul vieții

Șasezeci de ani, sau șaptezeci,
Cam atât trăiesc oamenii,
Iar cei mai tari, optzeci,
Viața aici nu e pe veci.

E doar o pregătire pentru eternitate
Pentru viața de dincolo de moarte.
De aceea să ne pregătim cum se cuvine
Să fim gata atunci când moartea vine.

Că nu poți să te pregătești pe final de drum,
Pregătirea s-o începem de pe acum.
Pregâtirea sfântă în Domnul să fie
Dacă vrem cu El să fim o veșnicie.

Acolo vom scăpa de întristări și grijuri
Nu vom avea nici boli, nici lipsuri,
Acolo vom cânta de bucurie
Și vom da slavă pe vecie

Celui Atotputernic și Sfânt
Care ne-a ajutat pe acest pământ.
Dar până atunci cu toții să ne pregătim,
Să ne smerim, din toată inima să ne pocăim.

Nu știm când firul vieții se va sfârși
De aceea vreau cu voi a împărtăși,
Am vrea ca pregătirea să ne fie în toi
Să fim gata pentru ziua de apoi.

La unii, firul vieții e mai scurt
Și dintr-o dată este rupt.
S-ar putea, nicicând să nu fii bolnav,
Dar poți sfârși printr-un accident grav.

Firul vieții nu poți să-l refaci,
Te conformezi, n-ai ce să faci,
Dar vai, dacă nu ești pregătit
Pentru chin ești tu sortit.

Cât încă mai avem suflare
Să ne pregătim cu mic cu mare,
Că plecarea-n veșnicie
Poate fi chiar și-n copilărie.

De aceea este valabilă chemarea,
Fiind necesară pentru toată suflarea.
De la cei mici pân' la cei în vârstă
Să fim pregătiți, să nu cădem în luptă.

Când suflarea noastră va înceta
Și firul vieții se va termina,
Vom ajunge acasă, în țara de sus
Unde domnește-n veci Isus.
Amin