Fapta rea cere îndreptare!

Fapta rea cere îndreptare!


Azi mămica m-a certat;
Am făcut o faptă rea:
Puişorii i-am speriat
Nu mă pot uita la ea

Cu cloşca m-am hârâit
Să mă înveselesc am vrut
Puişorii au fugit
Un lucru rău am făcut

Cloşca tot cotcodăceşte
Să-i adune, iar ar vrea;
Gândul rău o copleşeşte
Să nu păţească ceva...

Cu mult drag i-a îngrijit
Zi şi noapte i-a vegheat
Atentă i-a ocrotit
De duşmani i-a apărat.

Am avut purtarea rea
Şi acum, sunt necăjit
S-a întristat măicuţa mea
Sufletul meu, e rănit...

Eu pe mama, o iubesc;
Lucruri bune m-a învăţa
Pe Isus să Îl cinstesc
Cum să mă comport în viaţă.

Ea de la muncă a venit
Şi o văd, e obosită
Inima i s-a mâhnit
Pentru fapta rea, urâtă...

Însă ploaia e aproape
Puii, s-au împrăştiat...
Să pornească se socoate,
Şi-a pornit, la căutat...

După puii mici porneşte
Chiar dacă e obosită
Cu regret lung mă priveşte
Îi văd faţa, ostenită.

Ea la mine se gândeşte
Aşa rău, nu mă ştia
Şi aleargă, scotoceşte
Vrea de puişori să dea.

Mi-a ajuns să mă pivească
Cu ochii plini de mustrare;
Poate o să mă pedepsească
O merit, chiar de mă doare

Şi mâhnit, aşa cum sunt
O ajut la căutat...
Mai că aş intra-n pământ
Sunt atât de ruşinat...

Şi cu cloşca ce-am avut?
O biată vieţuitoare
Rău puilor le-am făcut
Pe ea, ca mamă, o doare

Acum sunt nerăbdator:
Puişorii să-i găsescă
Ştiu că nu-i va fi uşor
Are să mă pedepsească.

Şi Isus S-a supărat
Am fost plin de răutate
Deloc nu am cugetat
Căci prin asta-mi fac păcate

Parcă, ore au trecut...
Mama pe poartă a intrat;
Mă-ntreb, oare m-a văzut?
La mine, nu s-a uitat...

Nici o vorbă n-a rostit
Puii în iarbă i-a lăsat
Coşul mare l-a golit
Şi apoi, cloşca a chemat

Şi măicuţa mea trudită
De lucru s-a apucat
Ploaia de mult e pornită
Puişorii, au scăpat.

Mama nu m-a pedepsit
Aşa cum m-am aşteptat
Cu blândeţe m-a privit
Apoi singur, m-a lăsat

Bine stau să mă gândesc...
Domnului, Îi cer iertare;
Spre mama, apoi pornesc
Vreau s-o văd iar, zâmbitoare.

Amin

Câmpia Turzii, 15 octombrie 2014