Făcut-a

Făcut-a

Făcut-a Dumnezeu pe om, un Eden să moștenească -
Soare, viață, zâmbet, pomi, cu Creatorul față-n față.

O fără margini, armonie - de nedescris, de nevisat,
Un plai divin-împărăție, al eternului regat.

O adiere de tandrețe, împodobită-n suflu blând,
În care imnul-frumusețe pe raze vii din Tronul Sfânt,

Cânta melodia iubirii, inundat era ținutul
În respirarea fericirii, în orice era avutul.

Stătea în fața și un «alege», liber omul, ca și acum,
Când se știe, un «culege», așteaptă în sfârșit de drum.

Puntea vieții și a salvării, a fost eterna Jertfă-Dar,
Ea ține ușa îndurării, ea luminează ca un Far!

Ea cheamă și azi în mila-I mare, «Veniți, cât se mai zice: acum»,
Cât Cale, Adevăr, Iertare, stau în față - opțiuni.

Azi, oricine va alege, Viața-n Harul ei bogat,
Va moșteni, prin Sfântul Rege, eternul în al Său regat!