Fa-ma Doamne om al rugaciunii

FA-MA DOAMNE OM AL RUGACIUNII



- Fă-mă, Doamne, om al rugăciunii!
Să pun stavilă-înaintea urii.
Să gust din libertatea Duhului,
În lupta cu ispitele răului.
Îţi mărturisesc neputința mea,
Şi-ţi aduc înainte suferinţa grea,
Să mă mângâie Dragostea Ta,
Îndură-Te Doamne şi nu mă lăsa.
Fă-mă, Doamne, om al rugăciunii!
Să strălucească puterea luminii.

- Alungă-ţi c-un zâmbet, lacrima,
Chiar dacă-ți plânge inima.
Îţi vei învinge suferințele
Şi-ţi vei alunga tristețile.
S-ajungi pe culmi de munte,
Adesea durerea-i o punte,
Urcușul e greu, dar biruința-i mare,
Căci bucuria, o găsești în urcare.
Îndrăznește... voi fi mereu cu tine,
Și-n nemurire, vei fi veșnic cu Mine.

Vrei să trăiești în vârf de munte?
Acolo se urcă cu sudoare pe frunte.
Urcușul e greu, dar izbânda-i mare,
Căci fericirea, o găsești în urcare.
Paharul întristării când se golește,
Gusta-vei mierea, ce te întărește
Şi suferinţele ţi-le îndulceşte.
Astfel, în neprihănire vei creşte.
Suișu-i anevoios, dar victoria-i mare,
Căci fericirea, o găsești în înălțare.

- Fă-mă, Doamne, om de rugăciune!
Să-împletesc cununa faptelor bune.
Să-mi răspunzi cu mângâiere,
Când tristețea, m-apasă cu durere.
Să nu m-abat, nicicând, din Calea Ta,
Ţine-mă Doamne bine, nu mă lăsa.
Viaţa fără Tine-i sclavie,
Nu mă lăsa Doamne-n robie.
Fă-mă, Doamne, om de rugăciune!
Să-împletesc cununa faptelor bune.

Lumina Ta, să mă călăuzească,
Candela Ta, să strălucească
Deasupra capului meu,
Să risipească întunericul meu!
La Tine este izvorul vieţii
Şi lumina-n roua dimineţii.
Ţine-mă Doamne lângă Tine,
Dă-mi lumina vieții, ca să văd bine.
Cum strălucește lumina celor vii.
Luminează-mă până ai să revii.

Cuvântul Tău este candela inimii,
Ce-mi arată cărarea luminii.
Mântuirea e făclia dimineții,
Ce-mi arată izbăvirea vieții.
Răspândești miresme de flori,
Faci să răsară vindecarea-n zori.
Și mă prin ale smereniei fiori.
Împrăștiind întunecoșii nori,
Ce-mi întunecă vederea.
Și-mi măresc nefiresc durerea.

Creşte-n mine neprihănirea,
Înțelepțește-mi priceperea,
Să văd Slava Ta ce mă-nsoţeşte,
Mântuirea, ce-n jertfă strălucește.
Mai puternic, ca lumina soarelui,
Prin Harul ce pune stavilă păcatului.
Pornesc raze din mâinile Tale,
Brațul Tău, mă scoate din vale
Mă urcă pe Stânca neprihănirii
Acolo izvoreşte tăria iubirii.

Fă-mă, Doamne, om al rugăciunii!
Să răspândesc mireasma bună a inimii.
Să se cutremure întregul pământ,
Să râvnească cu dor, al Tău Cuvânt.
Să se aprindă luminile săgeților,
Împreună cu strălucirea sulițelor,
Ca să pătrundă lumina Evangheliei,
În întreagă lume, pân-la marginile ei.
Fă-mă, Doamne, om al rugăciunii!
Să strălucească puterea luminii.
Amin!