Fă- mă, Doamne

Fă- mă, Doamne

Fă- mă Doamne, un vas de alabastru
Și umple- mă cu mir de nard curat,
Pentru ca atunci când viața mea va fi făcută cioburi,
Mireasma, să umple locul în care m- ai pus.

Fă- mă Doamne, lacrimi pe picioarele Tale
Și sărutări pe ele și pe fruntea Ta,
Căci vreau să mă închin înaintea Ta și să îți spun:
Ești bine venit în casa mea!

Fă- mă Doamne, pămănt moale,
Pe care să rămănă urmele pașilor Tăi, atunci când vei trece,
Iar ele să fie un reper
Pentru cei ce vor să Te urmeze.

Fă- mă Doamne, copac cu frunze verzi,
Și trimite Vântul Tău cel Sfânt să le facă să fremete
Și prin freamătul lor, să spun că exiști.

Fă- mă Doamne, izvor de ape vii și apoi,
Lasă- mă să devin fluviu,
Pentru ca atunci când mă voi revărsa peste maluri,
Tot ce ating să vină la viață.

Fă- mă toate acestea, dar mai presus de toate,
Atunci când ne vom întălni,
Fie ca vin eu, fie ca vii Tu,
Să- mi dai sărutarea Ta, iar eu să mă proștern din nou
La picioarele Tale.

Amin.

Mihăiță Ana (18,0, 2018)