Ea.

Ea își deschide gura mereu cu-nțelepciune,
Numai cuvinte-alese, folositoare spune;
O, câtă frumusețe, o, câtă bogăție...
Te rog, ajută-mi, Doamne, asemenea și mie.

Acest mister ce-ascunde atâta frumusețe
E duhu-i plin de pace, smerenie, blândețe;
Cu-atâta gingășie în glas și în purtare
Ea peste toți aduce o dulce-nviorare.

Atâta bunătate în jurul ei împarte;
E-un râu de inspirații așa precum o carte;
Fără de interese, ci-n toată curăția
Și-arată ea iubirea, respectul, simpatia.

Nicicând nu se răzbună, pe nimeni nu bârfește;
Nu se-amestecă-n treaba care nu o privește;
Parfumul ei se simte intens la depărtare
Că-i îmbrăcată-n haruri și binecuvântare.

Cu mâna ei muncește din zori și până seară,
Ea nicicând nu se plânge că-i greu, că-i frântă iară;
Ea știe că El, Domnul, e scumpa ei răsplată;
E tare ca o stâncă, nu cade niciodată.

Cu dragoste se-apleacă spre cel în suferință,
Spre cel lipsit sau care se clatină-n credință;
Cu multă pasiune pe toți cu drag slujește,
De-apare vreo nevoie, îndată dăruiește.

Ea crește generații pentru Împărăție,
Pentru eternitatea vieții ce-o să vie;
O, Doamne, ce menire, ce scop și ce chemare,
Ne-ai dat, femei fiind noi... ce slavă, ce onoare!

Ajută-ne pe toate, cum în Proverbe spune,
Să fim echilibrate, s-avem înțelepciune;
Având în grijă treburi și făcând rost de pâine,
Să râdem fericite de ziua cea de mâine.

Ajută-ne-mbrăcate în slavă și tărie,
Să fim oriunde-n lume o sfântă mărturie;
Să fim mereu o oază de liniște și pace,
Femeia care tace, iubește mult și face.

Amin.
3 nov 2022