E cea mai mare bogăţie

E cea mai mare bogăţie

E-o mare binecuvântare
Să ai părinţi dintre leviţi;
De mic şi pân-ajungi om mare
Faci parte din cei ocrotiţi

De mâna Domnului, cea tare,
Pentru că Dumnezeu a zis
Că moştenirea cea mai mare
Aici, dar şi în paradis,

O vor primi aceia care
Slujesc ca preoţi necurmat,
Se îngrijesc de adunare,
De locul binecuvântat.

E cea mai mare bogăţie
Să te încrezi în Dumnezeu
Şi să-I slujeşti în curăţie
Cu viaţa şi talantul tău.

Nu-ţi vor lăsa maşini şi case
Părinţii tăi, când vor pleca,
Însă trăirile frumoase
Cu Domnul, nu le vei uita.

Nu vei uita nici rugăciunea
Unui părinte credincios,
Învăţătura şi minunea
Vieţii trăite cu Hristos.

Rămâne pentru toată viaţa
Înscris în conştiinţa ta
Faptul de-a-ncepe dimineaţa
Cu psalmi, cântări spre slava Sa,

A Domnului care te poartă
Pe braţul Său, întreaga zi.
Lui i-aduci mulţumirea toată
Pentru ce-a fost şi ce va fi.

De cum stăteaţi în jurul mesei
Cu toţii, când eraţi copii,
“Amin “ zicând la ruga tatei
Şi peste ani ţi-oi aminti.

Învăţătura cea frumoasă
A mamei, n-o s-o poţi uita
Iar vocea-i blândă şi duioasă
În gând , mereu ţi-o răsuna.

Pacea şi dragostea curată
Cu care-ai fost înconjurat
Nu vei uita-o niciodată,
Este ca aurul curat.

Mereu rămâne o valoare
Chiar de va sta ascuns mulţi ani
Aşa-i şi-o binecuvântare
N-o capeţi , chiar de-ai da mulţi bani.

Dar de ţi-au dat-o-naintaşii,
Ea te-nsoţeşte necurmat
Şi îţi călăuzeşte paşii
Să vieţuieşti un trai curat.

Dacă rămâi în ascultare
Şi în credinţa ce-ai primit,
Avea-vei binecuvântare,
Vei fi-mplinit şi fericit.

Aşa a fost demult, odată,
Moise, de Domnu-ascultator
Şi-n ţara binecuvântată
Conduse un întreg popor.

El a păstrat învăţătura
Ce i-a fost dată de părinţi
Şi-a fost, aşa spune Scriptura,
Cel mai blând om dintre cei sfinţi.