Du-te și spune de Isus!

Atâta gloată răsfirată
Și de lupi este prădată
Suflete triste și îndurerate
Așteaptă să fie mângâiate

Oameni goi și singurei
Fie mari sau mititei
Au dureri ce nu sunt supuse
Și privirile mult apuse

Ei aștepta poate vine
Cineva să ii aline
Să le spună o vorbă bună
Să povestească împreună

Poate că nu au mâncat
Niciodată pe săturat'
Și ar vrea și ei să stea
Împrejur la masa ta

Miile de oameni goi
Caută doar prin gunoi
Și o zdreanță este bună
Ii acoperă de frig, furtună


Învățați să fie respinși
Sunt întotdeauna triști
Fețele-s posomorâte
Nu mai știu de zâmbete

Dar, dacă aud Cuvântul
Li se înviorează gândul
Chiar dacă e sărăcie
Pot avea o bucurie

Por spera la o nădejde
Ce nicidecum nu se pierde
Gândul că sunt și ei iubiți
Ii poate face fericiți

Trebuie doar să umblați
Pe cei pierduți să-i căutați
Nu in lux și comoditate
Ci printre gunoaie frate

Acolo sunt cei mai neînsemnați
Dar cu Hristos pot fi frați
Mergi, găsește-i și le spune
Domnul în turmă să-i adune

Au același drept ca și noi
Să fie scoși din noroi
Destul au stat deznădăjduiți
Crezând că ei nu sunt iubiți

Dar sunt și pot asta afla
Dacă vei merge și-i vei căuta
Cu iubire să le vorbești
Și pe Domnul să îl mărturisești

La fața lor să nu privești
Și nici să nu te sfiește
Să te uiți de unde ai fost scos
Atunci când te-a aflat Hristos

La fel să ii iubești și tu
Așa cum a făcut Domnul
Doar așa vei împlini
Cuvântul, dacă-i vei iubi