Dialog de Pace

Dialog de Pace

(Între Abigail şi David)

(Cuprinde 1 Sam. 25.3-35.)

Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar,
A căzut cu faţa la pământ înaintea lui David, şi i s-a închinat;
Apoi, aruncându-se la piciorele lui, a zis, vorbind încet şi rar:
-" Eu sunt vină! Îngăduie roabei tale, să zică ce s-a-ntâmplat.

Să-ţi vorbească, căci am venit cu strângere de inimă pe drum,
Şi ascultă cuvintele roabei tale, care-ţi doreşte bine şi fericire!
Şi să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău acum,
Cu Nabal, căci, cum este numele său, aşa şi este el în vorbire.

Nabal (Nebun) îi este numele şi este plin de nebunie, om rău,
Şi eu, roaba ta, nu am văzut pe oamenii trimeşi să ceară ceva,
Şi-acum domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău,
Că Domnul te-a oprit să verşi sânge, şi să te ajuţi cu mîna ta!

Vrajmaşii toţi, acei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!
Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu,
Şi să se-mpartă oamenilor care merg după domnul meu, egal,
Şi iartă vina roabei tale, luându-mi de pe grumaz un jug greu.

Căci Domnul va face domnului meu o casă trainică sub soare!
Iartă, pentrucă domnul meu poartă acum războaiele Domnului,
Şi el va fi-nsoţit de ajutorul şi grija Sa prin mâna-I ocrotitoare,
Şi niciodată nu va fi-n tine duşmănie, sub binecuvântarile Lui.

Dacă se va ridica cineva, care să te urmărească-n căile pustii,
Care să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi ocrotit;
La Domnul Dumnezeul tău va fi legat în mănunchiul celor vii,
El să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi, până la asfinţit!

Când Domnul va face domnului meu, tot binele ce a făgăduit
Şi te va pune mai mare peste Israel, nu va avea domnul meu,
Atunci mustrări de cuget, şi nu-l va durea inima că el a risipit
Sânge degeaba, şi că s-a răzbunat singur, în furia-i ca un leu.

Când va face Domnul bine domnului meu, în bunătatea milei,
Să-ţi aduci atunci aminte de roaba ta, pentru tot ce a făcut!"
După ce a ascultat-o în bunăvoinţa sa, David i-a zis Abigailei:
- Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, cel ce a vrut...

Şi care te-a trimes astăzi înaintea mea, să mă-ndemni la pace!
Binecuvântată să fie judecata ta, şi binecuvântată să fii acum,
Căci m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge şi rău de a face,
Mi-ai oprit mâna, prin înţelepciunea ta, să mă-ntorc din drum.

Dar o, viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, căci m-a oprit
Ca să-ţi fac rău; că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea,
N-ar fi mai rămas nimic din ce este al lui Nabal pân-la răsărit,
Până la lumina zilei de mâine, ca să-mi împlinesc răzbunarea!

Şi David a luat din mâna Abigailei, ce-i adusese, darul pretins.
- " Suie-te în pace acasă, şi vezi că ţi-am ascultat glasul vorbirii,
Şi te-am primit bine! i-a zis, căci cu înţelepciune m-ai convins
De a accepta mai bine pacea, renunţând la tot planul nimicirii"

Flavius Laurian Duverna
12 octombrie 2007