Destinația finală(2)

DESTINAȚIA FINALĂ(2)

La punctul de sosire adeseori gândim
Că ştim ce ne aşteaptă în Patria Luminii
Convinşi de frumuseţea-i, pe drum călătorim
Şi nu ne pot învinge nici pietrele, nici spinii.

Cu fiecare pas de-i mic sau de e mare
Ne-apropiem de plaiul doritelor splendori
Nicicând noi nu uităm că ne-a făcut chemare
Acel ce, zilnic, pune în inimi sărbători.

Pe cale sunt plantate capcane şi tentaţii
Dar nu ne poate-atrage al lor netrebnic laţ
Ne-a arătat Mesia acele informaţii
Să ştim ce-i autentic şi ce e scrum şi zaţ.

Urmăm o strategie în slavă concepută
Să fim în stare lutul să nu-l legăm de noi,
Să terminăm la vreme lucrarea începută
Şi perle să trimitem spre lumea de apoi.

Când la răscruci ajungem știm sensul foarte bine
(Cunoaștem ce traseu coboară în neant)
Când apelăm la Tatăl, imediat, El vine
Să depășim tumultul la punctul culminant.

De-ar fi să vină vremuri mai grele ca ‘nainte
N-abandonăm nimic din ce-am primit de Sus
Ci vom purta, mereu, în cuget şi în minte
Că sufletul se duce în Ţara făr-apus.

Spre punctul de sosire toţi sfinţii se îndreaptă
Lăsând în urmă taina terestrei frământări
Şi-aşa, constant, păşind din treaptă-n treaptă
Ajunge-vor în Plaiul mai sus de-albastre zări.

George Cornici/13 Aprilie, 2013