Desţeleneşe-un ogor nou

Desţeleneşte-un ogor nou

Când Domnu-ţi dă câte-un cuvânt
Din sfânta Sa comoară,
Tu să-l sădeşti într-un pământ
Curat, ca să răsară.

Desţeleneşte-un ogor nou
Şi scoate-n drum toţi spinii!
Pune-le foc, să arzi ce-i rău,
Ce-au semănat străinii.

Iar de rămas-au rădăcini
Din reaua, vechea fire,
Scoate-le, ca pe mărăcini
Dă-le spre nimicire!

Să ari al inimii pământ
C-o brazdă cât de-adâncă
Să laşi puterea din Cuvânt
Să mai fărâme încă

Toţi bulgării aceia mari
De cruntă-mpotrivire,
La ale Domnului mustrări
Şi la a Sa iubire.

Doar când terenu-i curăţat
De orice-ntinăciune,
Poţi să te-apuci de semănat
Şi-ncepi cu rugăciune.

Căci doar puterea Celui Sfânt
Va face să răsară
Sămânţa bună din Cuvânt
În blânda primăvară.

Tot Domnul bun, în mila Sa
Va face ca să fie
Bobul udat, căci îţi va da
Şi ploaie timpurie

Prin Duhul Sfânt, ce va lucra,
Dar şi ploaie târzie.
Iar vânturi chiar de vor bătea
Nu-l vor culca pe glie.

Apoi păzeşte necurmat,
Căci hoţul vrea să vină
Şi în ogorul cel curat
Să semene neghină.

Veghează-apoi neîncetat
La sfintele ogoare
Căci vulpile s-au furişat
Să strice via-n floare.

Domnul putere îţi va da
În orice-mprejurare
S-aduci roade spre slava Sa
În cinste şi răbdare.