Despre suferințele Domnului Isus

Suferințele Tale, Doamne Isuse, au fost însemnate,
Ele veneau de la preoții cei de seamă și mult exagerate,
Veneau de la bătrânii poporului și de la aleșii cărturari
Elită avută a societății ce erau față de Domnul, adversari.

Dar mai pe sus de ei, veneau de la ispititorul din pustie
La lăsat pe El o vreme apoi, răzbunarea sa a început să vie
Prin preoții, prin cărturari și bătrâni ce sfătuiau în norod
Căci pentru ei, Domnul Isus, devenise prea incomod.

Prea multe minuni săvârșise, în ziua sfântă de sabat
Toți acești adversari ai Săi, l-au criticat și condamnat,
I-au căutat o vină, în acea noapte sumbră întunecoasă
Și nu au găsit nici o vină cu toată cultura lor religioasă.

Domnul Isus tăcea și când fu silit să vorbească a vorbit
Spunând adevărul real, ce nu era pentru ei bine venit,
Ei mai agitați, ca de obicei, l-au condamnat la moarte
Împlinind cuvântul, așa cum era scris în Sfânta Carte.

Apoi l-au batjocorit, l-au lovit și L-au scuipat în față
Să-i calce demnitatea în picioare, ruinându-i a Sa viață
Se aștepta de la preoții, bătrâni și cărturari de seamă
La înțelepciune, dreptate la adevăr la mai multă teamă.

La judecăți drepte, la milă și respect la dragoste matură
Dar ei erau în întunericul lumii având în ei o altă cultură.
Cultura urii, a nedreptății a nebuniei a violenței verbale
Ce distrug popoare și dreptatea nu-i în relațiile sociale.

Din pricina lor, Israelul a dispărut de pe hărți mulți ani
A acelei culturi a urii și acelor care-și vând țara pe bani
Doamne Tu ai sădit dragostea Ta în noi ca să putem iubi
Iar suferințele D-lui Isus ne-ai dat viață să putem zâmbi.
11.04. 2026


-