Despre post

Despre post

Pe drumul îngust și stâncos
Spre veșnica slavă deplină
Urcăm prin desișul spinos
Pe urma în care Hristos
Lăsat-a prezența-I divină

Dorind moștenirea-ntre sfinți
Păzindu-ne zilnic veșmântul
Urmând a credinței părinți
Mânați de sfințite sorginți
Ce naște voința și-avântul

Când pașii urmează alt drum
Și-ajuns-au pe calea cea lată
Din tot cât am strâns pân’acum
Rămâne doar zgură și scrum
Pierzînd și destin și răsplată

Umblarea să fie cu rost
Vegherea e primordială
Prin rugă și zile de post
Răbdând și plătind orice cost. .
Și-aici nu e loc de tocmeală

Chiar Domnul, exemplu lăsând
De Duhul fu dus în pustie
Și n-a ripostat murmurând
Fiind ispitit și flămând
El toate le-a-nvins cu tărie

Isus a rămas neclintit
Trecând prin cumplita-ncercare
Deși fu de hrană lipsit
Și-atât de intens ispitit
Cuvântu-a rămas în picioare

Căci postul nu-i joacă nici vis
Ci este-o reală trăire
El e tratatmentul prescris
Iar scopul e unul precis
S-ajute pe om la sfințire

Ca postul să fie plăcut,
Să fie primită jertfirea
Atunci, după cum e cerut
Să scoatem din vasul de lut
Ispita, păcatul și firea

Sfințirea e-un mare onor
Și-o sfântă poruncă lăsată
Nu-i simplu și nici nu-i ușor
Să cureți pe interior
Din cuget să-ți speli orice pată

Da, Domnul e bun, dar sever. .
Isaia făcu o strigare:
” Degeaba strigați către cer
Că nu e vre-un mare mister
De ce nu primiți ascultare”

Căci postul pe care-l făceau,
Cerând implicarea divină,
Mai mult parcă îi acuzau
Căci necontenit adunau
Păcate grămadă și vină

Căci postul, doar alimentar,
În suflet nimic nu transformă
Lipsit de căința cu-amar
E-o jertfă străină pe-altar. .
Și-un fel de dietă. . doar formă

Nu asta se vrea de la noi
Și Domnul nu asta reclamă
Ci post de la-l urii puroi
De ”eu”, de-al mândriei gunoi
De tot ce spre lume ne cheamă

În postul plăcut s-a cerut
Să rupem de fapt legătura
Prin care stăpâni ne-am făcut
Pe oricine-i slab sau căzut
Sau nu înțelege Scriptura

Să dăm drumul celori tinuți
Captivi sub a noastră sentință. .
Cu cât ne pretindem avuți
Suntem și mai mari deținuți
Căci mila-i vitala cerință

Căci nu va fi postul primit
Când noi ne purtăm cu-asuprire. .
Pe-acel ce cândva ți-a greșit
Tu iartă-l. . dar nu ipocrit
Ci fă-o din pură iubire

Cum Domnul cu noi s-a purtat
Să facem la fel fiecare
Iertarea noi n-am meritat
Dar El din iubire S-a dat
Plătind greul preț de salvare

Căminul să-ți fie un han
Iar pâinea s-o-mparți cu iubire
Celui nevoiaș și sărman
La văduve și la orfan
Și-atunci vei avea răsplătire

Atunci postul fi-va primit
Și-atunci vei primi vindecare
Când sufletul tău s-a smerit
Vei fi pe deplin liniștit
Știind că răsplata ți-e mare

Da, postul e-așa necesar
Și schimbă de-a dreptul ființa
Prin el noi gustăm iar și iar
Sublimele clipe de har. .
Prin el se-ntărește credința

Pri el devenim mai curați
Mai plini de iubire cerească
Mai bine-n Cuvânt ancorați
Și-un sprijin mai bun pentru frați
Ce-ajută pe alții să crească

Și astfel primi-vom răspuns
La rugile noastre întruna
Și-n tainicul mod, nepătruns
Acel care vede-n ascuns
Cu drag pregătește cununa

Deci, dragii mei frați și surori
Ne-așteaptă momente nespuse
Ce clipe de har, ce fiori. .
Când Domnul veni-va pe nori
O, vino curând scump Isuse!

03/04/2024 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona