Desertaciune

Ecl. 1.12,14
„Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim. Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!”



Trăit-a cu-ani în urmă Solomon – un împărat, ce-a fost mai înţelept şi mai bogat
Decât Israel a avut vreodat’.
Şi-a vrut el s-afle ce rost are... tot ce se-ntămplă pe pământ sub soare
Şi-a vrut să afle ce-i înţelepciunea... dar a aflat numai deşertăciunea,
Căci dacă lucruri multe ştii, ai prea multă durere, şi nu ai bucurii...
Şi deopotrivă, şi-nţeleptul, şi nebunul, mor amândoi, la fel le e destinul...
Şi-a mai aflat el că-i deşertăciune să strângi averi şi bogăţii pe-acest pământ,
Căci nu ştii cine vine după tine, de le păzeşte, sau le-aruncă-n vânt...
Şi-a vrut el să încerce fericirea, având femei, cu ele petrecând,
Dar ele i-au schimbat chiar şi gândirea, pe împărat de Domnu’-ndepărtând...

Vazând că totul este zadarnic pe pământ, am alergat la Domnul, şi-am întrebat plângând:
„Oh, Tatăl meu din ceruri, dă-mi minte să-nţeleg, ce rost îmi are viaţa, şi încotro alerg?
Căci dacă omu’-acesta, cu-atâta-nţelecpciune, a înţeles că totul e doar deşertăciune,
Ce să-nţeleg eu oare, şi totul ce rost are?...
De ce să mai trăiesc, când totu’-are-un sfârşit? Mă poţi lua la Tine, că doar m-ai mântuit...”
„Iubitul meu copil, copil de Dumnezeu, am să încerc să-ţi spun pe înţelesul tău:
Adevărat, cu ochii de ţărână la viaţă de priveşti, pare zadarnic totul, şi n-ai vrea să trăieşti,
Dar de priveşti la Fiul, pe care-n dar L-am dat, pe tine să te scape din lanţuri şi păcat,
Ai să-nţelegi că totul aici are un rost, dacă tu viaţa-ntreagă trăi-vei cu folos...
Eu vreau ca tu, prin Duhul, să faci doar fapte bune:
Să vizitezi bolnavii, să mergi la rugăciune, să-ntinzi cu drag o pâine aceluia ce-ţi cere,
Să Îl vesteşti pe Isus aceluia ce piere...
Aştept ca viaţa-ntreagă să-ţi fie o lumină, ca orice om să vadă la Mine cum să vină...
Şi dacă pentru Mine-i nevoie ca să suferi, tu să nu dai ’napoi, ci untdelemn să-ţi cumperi,
Ca suferinţa ta să fie-ncununată de-o bucurie sfântă: că vei avea răsplată...
Căci tot ce pe pământ faci bine pentru Mine, în ceruri Eu îţi strâng comoară pentru tine,
Şi pentru tot ce pe pământ ai suferit, în ceruri mii de bucurii ţi-am pregătit...
Şi să mai ştii că goana după lume înseamnă cu adevărat deşertăciune...
Căci dacă după fericiri lumeşti, după averi şi-nţelepciuni fireşti alergi cât pe pământ trăieşti,
Acestea-ntr-adevăr să ştii că sunt: deşertăciune, goană după vânt...